orgălire definitie

orgălí, orgălésc, vb. IV (reg.) a tăbăci.

orgălí, vb. tranz. – v. orga.

orgălí, -esc, vb. tranz. – A prelucra pielea, a tăbăci. Atestat numai în Maram. – Cf. oargă „piele tăbăcită”.

orgălire dex

Intrare: orgăli

orgăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

Intrare: orgălire

orgălire