ORFELINÁT, orfelinate, s. n. Așezământ, instituție de ocrotire socială pentru creșterea copiilor orfani. – Din fr. orphelinat.

ORFELINÁT, orfelinate, s. n. Așezământ, instituție de caritate pentru creșterea copiilor orfani. – Din fr. orphelinat.

ORFELINÁT, orfelinate, s. n. (În trecut) Așezămînt de caritate pentru creșterea copiilor orfani.

orfelinát s. n., pl. orfelináte

orfelinát s. n., pl. orfelináte

ORFELINÁT s. (înv.) orfanotrofie.

ORFELINÁT s.n. Așezământ, instituție din trecut unde se creșteau copiii orfani, săraci. [Pl. -te, -turi. / < fr. orphelinat].

ORFELINÁT s. n. așezământ de caritate destinat creșterii copiilor orfani; azil. (< fr. orphelinat)

ORFELINÁT ~e n. 1) Instituție filantropică unde se întrețin și se educă copiii orfani sau săraci. 2) Clădire unde se află această instituție. /<fr. orphelinat

orfelinat n. așezământ caritabil pentru creșterea orfanilor.

orfanotrofíe f. (ngr. orfanotrofion, vgr. orphanotropheîon, lat. -phium). Vechĭ. Azil de orfanĭ. – Azĭ orfelinat, pl. e (fr. orphelinat).

ORFELINAT s. (înv.) orfanotrofie.