Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru oreion

OREI├ôN, (2) oreioane, s. n. 1. Boal─â contagioas─â ╚Öi epidemic─â de natur─â virotic─â, frecvent─â la copii, care se manifest─â prin febr─â ╚Öi prin inflamarea glandelor parotide. 2. (La pl.) Cazuri de oreion (1). [Pr.: -re-ion] ÔÇô Din fr. oreillons.
OREI├ôN, oreioane, s. n. Boal─â contagioas─â ╚Öi epidemic─â de natur─â virotic─â, frecvent─â la copii, care se manifest─â prin febr─â ╚Öi prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] ÔÇô Din fr. oreillons.
OREIÓN s. n. sg. Boală contagioasă și epidemică obișnuită la copii, care se manifestă prin inflamarea glandei parotide.
oreión s. n., (cazuri) pl. oreioáne
oreión s. n. (sil. -re-ion), pl. oreioáne
OREIÓN s. (MED.) parotidită epidemică.
OREI├ôN s.n. Boal─â infec╚Ťioas─â epidemic─â, manifestat─â prin inflamarea glandei parotide. [Pron. -re-ion. / < fr. oreillons].
OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon)
OREION s. (MED.) parotidit─â epidemic─â.
OREI├ôN (< fr.) s. n. Maladie infec╚Ťioas─â, contagioas─â ╚Öi epidemic─â, provocat─â de un virus, frecvent─â, mai ales, la copii. Are o perioad─â de incuba╚Ťie de 12-26 zile ╚Öi se manifest─â prin inflamarea dureroas─â a glandelor parotide ╚Öi febr─â. Transmiterea de face prin contact direct cu bolnavul sau cu obiecte contaminate cu secre╚Ťii nazofaringiene ale acestuia. La adul╚Ťi, boala se poate complica (orhit─â urlian─â), duc├ónd la atrofie testicular─â. Sin. parotidit─â epidemic─â.

Oreion dex online | sinonim

Oreion definitie

Intrare: oreion
oreion substantiv neutru
  • silabisire: -re-ion