OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri. [Pr.: -re-a-] – Din fr. oréade.

OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri. [Pr.: -re-a-] – Din fr. oréade.

OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologie care locuia prin munți și prin peșteri.

oreádă (-re-a-) s. f., g.-d. art. oreádei; pl. oreáde

oreádă s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. oreádei; pl. oreáde

OREÁDĂ s.f. (Mit.) Divinitate, nimfă a munților. [Pron. -re-a-. / < fr. oréade, cf. lat. oreas, gr. oreais < oros – munte].

OREÁDĂ RE-A-/ s. f. (mit.) nimfă a munților și peșterilor. (< fr. oréade)

oreadă f. Mit. nimfă de munți.

*oreádă (ea 2 sil.) f., pl. e (vgr. oreiás, -ádos, d. óros, munte; lat. oréas, oréadis). Mit. Zînă de munte.

Oreade = Oreades.