ciúnă1 sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ne / E: mg csunya] (Bot; reg) 1 Oreșniță (Lathyrus tuberosus). 2 Măzăriche (Vicia dumetorum). 3 Cosiță (Vicia hirsutum).

ciúni1 smp [At: BORZA, D. / E: nct] (Bot; reg) Oreșniță (Lathyrus tuberosus).

ORÉȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., sb. orešak.

ORÉȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., scr. orešak.

ORÉȘNIȚĂ, oreșnife, s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate printr-un cîrcel, cu flori roșii-purpurii și un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). (Atestat în forma orașniță) Orașnița c-a-nflorit Iar trifoiul s-a lățit. ȘEZ. II 76. – Variantă: orâșníță s. f.

oréșniță s. f., g.-d. art. oréșniței; pl. oréșnițe

oréșniță s. f., g.-d. art. oréșniței; pl. oréșnițe

ORÉȘNIȚĂ s. (BOT.; Lathyrus tuberosus) (reg.) bobușor, fasolică, măzărică, sângele-voinicului.

ORÉȘNIȚĂ s. v. indrușaim, sângele-voinicului.

oreșniță f. plantă leguminoasă, numită și bobușor. [Cf. slav. OREHŬ, nucă].

oráșniță și oréșniță f., pl. e, și orăstică f., pl. icĭ și ele (rudă cu bg. orieh, nucă, orĭešak, nucet, orĭeško, alună; rus. orieh, alună, orĭesĭna, alun, orĭešnik, aluniș, orĭ cu rut. horóh, dim. horošók, mazăre. P. orăstică, cp. cu ristic). Un gen de plante leguminoase papilionacee dintre care o varietate are o rizomă care, la punctele de ramificațiune, face niște tubércule comestibile marĭ cît alunele (órobus [saŭ láthyrus] niger, tuberosus ș. a.). – Se numește și bobușor, fasolică, măzăriche și pupăză. V. alunele.

oréșniță, V. orașniță.

OREȘNIȚĂ s. (BOT.; Lathyrus tuberosus) (reg.) bobușor, fasolică, măzărică, sîngele-voinicului.

oreșniță s. v. INDRUȘAIM. SÎNGELE-VOINICULUI.