Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ordonator

ORDONAT├ôR, -O├üRE, ordonatori, -oare, s. m. ╚Öi f. (╚śi ├«n sintagma ordonator de credite) Persoan─â ├«mputernicit─â prin lege s─â dispun─â, s─â aprobe ╚Öi s─â r─âspund─â de utilizarea creditelor bugetare, de realizarea veniturilor, de folosirea eficient─â a sumelor primite de la bugetul de stat sau de la bugetul fondurilor speciale. ÔÇô Din fr. ordonnateur.
ORDONAT├ôR, -O├üRE, ordonatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Conduc─âtor al unei institu╚Ťii bugetare, central─â sau local─â, care are dreptul s─â dispun─â de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri ╚Öi de cheltuieli al institu╚Ťiei. ÔÇô Din fr. ordonnateur.
ORDONAT├ôR, -O├üRE, ordonatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Conduc─âtor de institu╚Ťie bugetar─â, central─â sau local─â, care are dreptul s─â dispun─â de mijloacele bugetare aprobate prin planurile de cheltuieli. Ordonator principal de credite.
ordonatoáre s. f., g.-d. art. ordonatoárei; pl. ordonatoáre
ordonat├│r s. m., pl. ordonat├│ri
ordonatoáre s. f., g.-d. art. ordonatoárei; pl. ordonatoáre
ordonat├│r s. m., pl. ordonat├│ri
ordonatór adj. m., pl. ordonatóri; f. sg. și pl. ordonatoáre
ORDONAT├ôR, -O├üRE s.m. ╚Öi f. Cel care are dreptul s─â dispun─â de fondurile bugetare aprobate prin planurile de cheltuieli ale unei institu╚Ťii. [< fr. ordonnateur].
ORDONAT├ôR, -O├üRE I. adj. care pune ├«n ordine, organizeaz─â; care d─â o imagine sistematic─â, sintetic─â. II. s. m. f. ~ de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri ╚Öi cheltuieli al unui stat, al unei institu╚Ťii. (< fr. ordonnateur)
ORDONAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. fin. Persoan─â care ordon─â plata unor cheltuieli. ÔŚŐ ~ de credite conduc─âtor al unei institu╚Ťii care poate dispune de creditele bugetare ale acesteia. /<fr. ordonnateur
ordonator m.cel ce ordon─â sau dispune.
ORDONAT├ôR, -O├üRE (< fr.) s. m. ╚Öi f. ~ de credite = persoan─â ├«mputernicit─â prin lege sau prin delegare s─â dispun─â, s─â aprobe ╚Öi s─â r─âspund─â, potrivit legii, de utilizarea creditelor bugetare, de realizarea veniturilor, de folosirea eficient─â a sumelor de bani primite de la bugetul de stat, de la bugetul asigur─ârilor sociale de stat sau de da bugetul fondurilor speciale, de integritatea bunurilor ├«ncredin╚Ťate unit─â╚Ťii pe care o conduce, de organizarea ╚Öi ╚Ťinerea la zi a contabilit─â╚Ťii ╚Öi prezentarea la termen a d─ârilor de seam─â contabile asupra execu╚Ťiei bugetare. O. de c. poate fi: principal (conduc─âtorul unei autorit─â╚Ťi publice, ministrul, conduc─âtorul celorlalte organe de specialitate ale administra╚Ťiei publice centrale) ╚Öi secundar ori ter╚Ťiar (conduc─âtorul institu╚Ťiei publice cu personalitate juridic─â din subordinea o. principal de credite, dup─â caz).

Ordonator dex online | sinonim

Ordonator definitie

Intrare: ordonator (adj.)
ordonator adjectiv
Intrare: ordonator (s.m.)
ordonator substantiv masculin