Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ordonat─â

ORDON├üT, -─é, ordona╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) C─âruia ├«i place ordinea, care p─âstreaz─â ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) ├«n ordine, r├ónduit dup─â anumite criterii, aranjat. ÔÇô V. ordona. Cf. fr. ordonn├ę.
ORDON├üT─é, ordonate, s. f. (Mat.) A doua coordonat─â a unui punct ├«n sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spa╚Ťiu. ÔÖŽ ├Än─âl╚Ťimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil ├«n raport cu linia de ochire. ÔÇô Din fr. ordonn├ęe.
ORDON├üT, -─é, ordona╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) C─âruia ├«i place ordinea, care p─âstreaz─â ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) ├«n ordine, r├ónduit dup─â anumite criterii, aranjat. ÔÇô V. ordona. Cf. fr. ordonn├ę.
ORDON├üT─é, ordonate, s. f. (Mat.) A doua coordonat─â a unui punct ├«n sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spa╚Ťiu. ÔÖŽ ├Än─âl╚Ťimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil ├«n raport cu linia de ochire. ÔÇô Din fr. ordonn├ęe.
ORDON├üT, -─é, ordona╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni) C─âruia ├«i place ordinea, care p─âstreaz─â ordinea. A╚Öa ├«i voia ╚Öi ea: cumin╚Ťi, ordona╚Ťi ╚Öi cuviincio╚Öi. C. PETRESCU, C. V. 9. ÔÖŽ (Despre obiecte, ├«nc─âperi etc.) (Pus) ├«n ordine, r├«nduit. R├«nduri ordonate.
ORDON├üT─é, ordonate, s. f. (Mat.) Coordonata unui punct dintr-un plan, m─âsurat─â pe axa care trebuie rotit─â ├«n sensul acelor unui ceasornic pentru a ob╚Ťine o alt─â ax─â, numit─â axa absciselor. ÔÖŽ ├Än─âl╚Ťimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil, ├«n raport cu linia de ochire.
ordonátă (mat.) s. f., g.-d. art. ordonátei; pl. ordonáte
ordonátă (mat.) s. f., pl. ordonáte
ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.
Ordonat Ôëá dezordonat
ORDON├üT, -─é adj. Dispus, a╚Öezat ├«n ordine. ÔÖŽ Bine ├«ngrijit, pus la punct. [< ordona].
ORDON├üT─é s.f. Una dintre cele dou─â coordonate (cea vertical─â) care servesc pentru a determina pozi╚Ťia unui punct. ÔÖŽ Ordonat─â balistic─â = ├«n─âl╚Ťimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil ├«n raport cu linia de ochire. [Cf. fr. ordonn├ęe].
ORDON├üT, -─é I. adj. dispus, a╚Öezat ├«n ordine. ÔŚŐ bine ├«ngrijit, pus la punct. ÔÖŽ (mat.) mul╚Ťime ~─â = mul╚Ťime cu ordine bine determinat─â de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonat─â (cea vertical─â) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ÔŚŐ ├«n─âl╚Ťimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil ├«n raport cu linia de ochire. (dup─â fr. ordon├ę)
ORDON├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care p─âstreaz─â ordinea; c─âruia ├«i place ordinea. 3) Care este ├«ngrijit ├«n ├«mbr─âc─âminte; ├«mbr─âcat cu grij─â; curat. /v. a ordona
ORDON├üT─é ~e f. mat. Una dintre cele dou─â linii (cea vertical─â) care determin─â pozi╚Ťia unui punct pe un plan; a doua coordonat─â cartezian─â a unui punct din plan. /<fr. ordonn├ęe
*ordon├ít, -─â adj. (fr. ordonn├ę). Dichist, echilibru, r├«nduit, ─şubitor de ordine: elev ordonat. S. f. Geom. Linie dreapt─â tras─â dintrÔÇÖun punct al une─ş curbe perpendiculare pe axa e─ş. Adv. ├Än mod ordonat: a tr─âi ordonat. V. dezordonat.
ORDONAT adj. 1. aranjat, clasat, organizat, r├«nduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. disciplinat, regulat. (Duce o via╚Ť─â ~.)

Ordonat─â dex online | sinonim

Ordonat─â definitie

Intrare: ordonat─â
ordonat─â substantiv feminin
Intrare: ordonat
ordonat adjectiv