Definiția cu ID-ul 924596:
ORDONÁ, (1) ordón, (
2) ordonez,
vb. I.
Tranz. (Folosit și absolut)
1. A da ordin, a porunci, a comanda. Chibrit! Ordonă laconic sergentul șef de post. C. PETRESCU, Î. II 171. Arată-te, apari!... O voiesc, o cer, ordon. MACEDONSKI, O. I 275.
2. A pune în ordine, a rîndui, a aranja, a grupa. – Variantă: (
1, învechit)
ordiná (NEGRUZZI, S. I 336)
vb. I.
Ordonare dex online | sinonim
Ordonare definitie