ordonanțat definitie

2 intrări

11 definiții pentru ordonanțat

ORDONANȚÁ, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.
ORDONANȚÁ, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.
ORDONANȚÁ, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată.
ordonanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 ordonanțeáză
ordonanțá vb., ind. prez. 1 ordonanțéz, 3 sg. și pl. ordonanțéază
ORDONANȚÁ vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ plățile curente.)
ORDONANȚÁ vb. tr. a elibera un ordin de plată (a unei sume). (< fr. ordonnancer)
A ORDONANȚÁ ~éz tranz. înv. (plăți) A cere printr-o ordonanță. /<fr. ordonnancer
ordonanțà v. a ordona efectuarea unei plăți.
*ordonanțéz v. tr. (fr. ordonnancer). Daŭ ordonanță să plătească tezauru o sumă anumită. Prescriŭ un remediŭ unuĭ bolnav.
ORDONANȚA vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ plățile curente.)

ordonanțat dex

Intrare: ordonanța
ordonanța verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ordonanțat
ordonanțat participiu