Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ordonan╚Ťat

ORDONAN╚Ü├ü, ordonan╚Ťez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonan╚Ťe, a unui ordin de plat─â. ÔÇô Din fr. ordonnancer.
ORDONAN╚Ü├ü, ordonan╚Ťez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonan╚Ťe, a unui ordin de plat─â. ÔÇô Din fr. ordonnancer.
ORDONAN╚Ü├ü, ordonan╚Ťez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonan╚Ťe, a unui ordin de plat─â.
ordonan╚Ť├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ordonan╚Ťe├íz─â
ordonan╚Ť├í vb., ind. prez. 1 ordonan╚Ť├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ordonan╚Ť├ęaz─â
ORDONAN╚Ü├ü vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ pl─â╚Ťile curente.)
ORDONANȚÁ vb. tr. a elibera un ordin de plată (a unei sume). (< fr. ordonnancer)
A ORDONAN╚Ü├ü ~├ęz tranz. ├«nv. (pl─â╚Ťi) A cere printr-o ordonan╚Ť─â. /<fr. ordonnancer
ordonan╚Ť├á v. a ordona efectuarea unei pl─â╚Ťi.
*ordonan╚Ť├ęz v. tr. (fr. ordonnancer). Da┼ş ordonan╚Ť─â s─â pl─âteasc─â tezauru o sum─â anumit─â. Prescri┼ş un remedi┼ş unu─ş bolnav.
ORDONAN╚ÜA vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ pl─â╚Ťile curente.)

Ordonan╚Ťat dex online | sinonim

Ordonan╚Ťat definitie

Intrare: ordonan╚Ťa
ordonan╚Ťa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ordonan╚Ťat
ordonan╚Ťat participiu