ordinográmă s. f., pl. ordinográme

ORDINOGRÁMĂ s.f. (Cib.) Organigramă funcțională, dedusă din algorigramă, cuprinzând un lanț de operații sau de funcții ce urmează a fi efectuate cu ajutorul programului destinat ordinatorului. [Cf. fr. ordinogramme].

ORDINOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a înlănțuirii operațiilor unui program destinat ordinatorului. (< fr. ordinogramme)

ORDINO- „programare”. ◊ L. ordino, are „a orîndui, a organiza” > fr. ordino- > rom. ordino-. □ ~gramă (v. -gramă), s. f., tip de organigramă funcțională.