Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

38 defini╚Ťii pentru ordine

├ôRDIN, ordine, s. n. 1. Dispozi╚Ťie obligatorie, scris─â sau verbal─â, dat─â de o autoritate sau de o persoan─â oficial─â; porunc─â. ÔŚŐ Expr. La ordinele cuiva = la dispozi╚Ťia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva. La ordin! = v─â stau la dispozi╚Ťie. ÔÖŽ (Concr.) Act care con╚Ťine o dispozi╚Ťie cu caracter obligatoriu. ÔŚŐ Ordin de zi = act prin care comandantul unei unit─â╚Ťi militare se adreseaz─â ├«n anumite ocazii, ├«ntregii unit─â╚Ťi. Ordin de chemare = dispozi╚Ťie scris─â a unei autorit─â╚Ťi militare, prin care o persoan─â din cadrele de rezerv─â ale armatei este chemat─â la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva prime╚Öte o ├«ns─ârcinare oficial─â; delega╚Ťie. Ordin de plat─â = dispozi╚Ťie dat─â de c─âtre o banc─â pentru a pl─âti o sum─â de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decora╚Ťie superioar─â medaliei. 3. (Biol.) Categorie sistematic─â subordonat─â clasei, care cuprinde una sau mai multe familii str├óns ├«nrudite ╚Öi cu caractere asem─ân─âtoare. 4. (Arhit.) Ansamblu de elemente constructive ╚Öi decorative care definesc caracteristicile stilurilor de baz─â greco-romane. 5. Comunitate monahal─â ├«nfiin╚Ťat─â ├«n vederea propagandei religioase. ÔÖŽ Comunitate medieval─â de cavaleri-c─âlug─âri care participau la ac╚Ťiuni r─âzboinice. 6. Rang, categorie (dup─â importan╚Ť─â). ÔŚŐ Expr. De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ÔÖŽ (├Änv.) Ordine, categorie, domeniu. ÔÖŽ Regul─â, ordine. ÔÇô Din lat. ordo, -inis, fr. ordre.
├ôRDINE, ordini, s. f. 1. Dispozi╚Ťie, succesiune regulat─â cu caracter spa╚Ťial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, ├«n╚Öiruire, r├ónd, r├ónduire, or├ónduial─â. ÔŚŐ Ordine de b─âtaie = dispozitiv de lupt─â. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor ce urmeaz─â s─â fie discutate ├«ntr-o ╚Öedin╚Ť─â, ├«ntr-o adunare. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. La ordinea zilei = de actualitate; important, pe primul plan. 2. A╚Öezare a unor obiecte potrivit unor cerin╚Ťe de ordin practic ╚Öi estetic, r├ónduial─â; p. ext. func╚Ťionare bun─â, armonioas─â; disciplin─â, regul─â. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än ordine = a╚Öa cum se cuvine; ├«n regul─â. ÔŚŐ Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva s─â respecte anumite norme (de conduit─â) ├«nc─âlcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. ÔŚŐ Expr. (├Änv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul. 4. Organizare, or├ónduire social─â, politic─â, economic─â; regim; spec. stabilitate social─â. ÔŚŐ Ordine public─â = ordine politic─â, economic─â ╚Öi social─â dintr-un stat, care se asigur─â printr-un ansamblu de norme ╚Öi m─âsuri deosebite de la o or├ónduire social─â la alta ╚Öi care se concretizeaz─â ├«n func╚Ťionarea normal─â a aparatului de stat, men╚Ťinerea lini╚Ötii cet─â╚Ťenilor ╚Öi respectarea drepturilor acestora. ÔÇô Din lat. ordo, -inis, it. ordine.
├ôRDIN, ordine, s. n. 1. Dispozi╚Ťie obligatorie, scris─â sau oral─â, dat─â de o autoritate sau de o persoan─â oficial─â pentru a fi executat─â ├«ntocmai; porunc─â. ÔŚŐ Expr. La ordinele cuiva = la dispozi╚Ťia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva. La ordin! = v─â stau la dispozi╚Ťie. ÔÖŽ (Concr.) Act care con╚Ťine o dispozi╚Ťie cu caracter obligatoriu. ÔŚŐ Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unit─â╚Ťi militare se adreseaz─â ├«ntregii unit─â╚Ťi ├«n anumite ocazii. Ordin de chemare = dispozi╚Ťie scris─â a unei autorit─â╚Ťi militare, prin care o persoan─â din cadrele de rezerv─â ale armatei este chemat─â la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva prime╚Öte o ├«ns─ârcinare oficial─â; delega╚Ťie. Ordin de plat─â = dispozi╚Ťie dat─â de c─âtre o banc─â pentru a pl─âti o sum─â de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decora╚Ťie superioar─â medaliei. 3. Categorie sistematic─â ├«n zoologie ╚Öi ├«n botanic─â, superioar─â familiei ╚Öi inferioar─â clasei. 4. Sistem arhitectonic ale c─ârui elemente sunt dispuse ╚Öi propor╚Ťionate dup─â anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios ╚Öi regulat. 5. Comunitate monahal─â ├«nt├ólnit─â ├«n diverse religii, care sus╚Ťine o propagand─â activ─â ├«n favoarea religiei respective. ÔÖŽ Comunitate medieval─â de cavaleri-c─âlug─âri care participau la ac╚Ťiuni r─âzboinice. 6. Rang, categorie (dup─â importan╚Ť─â). ÔŚŐ Expr. De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ÔÖŽ (├Änv.) Ordine, categorie, domeniu. ÔÖŽ Regul─â, ordine. ÔÇô Din lat. ordo, -inis, fr. ordre.
├ôRDINE, ordini, s. f. 1. Dispozi╚Ťie, succesiune regulat─â cu caracter spa╚Ťial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, ├«n╚Öiruire, r├ónd, r├ónduire, or├ónduial─â. ÔŚŐ Ordine de b─âtaie = dispozitiv de lupt─â. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmeaz─â s─â fie discutate ├«ntr-o ╚Öedin╚Ť─â, ├«ntr-o adunare. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. La ordinea zilei = de actualitate, care face v├ólv─â; important. 2. A╚Öezare a unor obiecte potrivit unor cerin╚Ťe de ordin practic ╚Öi estetic, r├ónduial─â; p. ext. conformitate cu o cerin╚Ť─â, cu o norm─â, cu o disciplin─â, cu o regul─â. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än ordine = a╚Öa cum se cuvine; ├«n regul─â. ÔŚŐ Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva s─â respecte anumite norme (de conduit─â) ├«nc─âlcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. ÔŚŐ Expr. (├Änv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul. 4. Organizare, or├ónduire social─â, politic─â, economic─â; regim; spec. stabilitate social─â, respectul institu╚Ťiilor sociale stabilite. ÔŚŐ Ordine public─â = ordine politic─â, economic─â ╚Öi social─â dintr-un stat, care se asigur─â printr-un ansamblu de norme ╚Öi m─âsuri deosebite de la o or├ónduire social─â la alta ╚Öi se traduce prin func╚Ťionarea normal─â a aparatului de stat, men╚Ťinerea lini╚Ötii cet─â╚Ťenilor ╚Öi a respect─ârii drepturilor acestora. ÔÇô Din lat. ordo, -inis, it. ordine.
ÓRDIN1 s. n. V. ordine.
├ôRDIN2, ordine, s. n. 1. Dispozi╚Ťie oral─â sau scris─â, dat─â de o autoritate sau de o persoan─â (oficial─â) unei autorit─â╚Ťi sau persoane (subalterne) ╚Öi care trebuie executat─â ├«ntocmai; porunc─â. Ordinul e s─â cercet─âm tot ce ├«nt├«lnim ├«n cale. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. ├Äntr-o diminea╚Ť─â Gogu a primit ordinul s─â se prezinte la un regiment de pe ╚Ť─ârmul Dun─ârii. C. PETRESCU, S. 119. Trupa totdeauna execut─â ordinele, r─âspunse generalul. REBREANU, R. II 227. ÔŚŐ Expr. La ordinele cuiva = la dispozi╚Ťia cuiva, gata a-i ├«ndeplini dorin╚Ťele. Ori pe care scen─â, domnul meu; eu s├«nt la ordinele d-voastre. ALECSANDRI, T. I 286. Sub ordinele cuiva = la comanda cuiva, sub conducerea cuiva. Graurii par a fi supu╚Öi la o tactic─â ce se exercit─â cu o disciplin─â militar─â subt ordinele unui ╚Öef. ODOBESCU, S. III 30. La ordin! = s├«nt gata a v─â executa porunca, v─â ascult, v─â stau la dispozi╚Ťie. Am o rug─âminte, domnule Ispas. [╚śeful:] La ordin! SEBASTIAN, T. 222. A da ordin = a ordona. ÔÖŽ (Concretizat) Act, h├«rtie care con╚Ťine o asemenea dispozi╚Ťie. Ordin de plat─â. Ôľş Locotenentul Vieru ├«l d─âdu dezertor, trimi╚Ť├«nd ├«n satul lui, la postul de jandarmi, ordin de urm─ârire. CAMILAR, N. I 203. ╚śi nu da banii, dec├«t c├«nd ai ordinul la m├«n─â. CAMIL PETRESCU, P. V. 124. Ordin de zi = act prin care comandantul unei unit─â╚Ťi militare importante se adreseaz─â ├«ntregii unit─â╚Ťi ├«n anumite ocazii extraordinare (s─ârb─âtoriri, victorii, eviden╚Ťieri deosebite etc.). Mare╚Öalul... a citit ordinul de zi. STANCU, U.R.S.S. 49. (Ie╚Öit din uz) Ordin de chemare = dispozi╚Ťie scris─â (a unei autorit─â╚Ťi militare) prin care o persoan─â f─âc├«nd parte din cadrele de rezerv─â ale armatei era chemat─â la unitate. 2. Decora╚Ťie. Uzina a fost decorat─â cu trei ordine. Zp (├«n denumirea unor decora╚Ťii) ┬źOrdinul Muncii┬╗ clasa I. 3. Termen folosit ├«n clasificarea plantelor ╚Öi a animalelor, care indic─â o unitate cuprinz├«nd una sau mai multe familii. Clasa arahnidelor cuprinde zece ordine. 4. Sistem arhitectonic ale c─ârui elemente s├«nt dispuse ╚Öi propor╚Ťionate dup─â anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios ╚Öi regulat. Ordinul doric v. doric. Ordinul ionic v. ionic. Ordinul corintic v. corintic. 5. Comunitate monahal─â catolic─â. V. congrega╚Ťie. Ordinul iezui╚Ťilor. Ordinul carmelitelor. ÔÖŽ Comunitate medieval─â de cavaleri-c─âlug─âri care participau la ac╚Ťiuni militare. Ordinul templierilor. Ordinul crucia╚Ťilor. 6. (├Änso╚Ťit de determin─âri adjectivale indic├«nd caracterul, natura, felul) Rang, categorie (dup─â importan╚Ť─â). Crean╚Ť─â de prim ordin. ÔŚŐ Expr. De ordin... = cu caracter... Considerente de ordin economic. De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang, excelent. ÔÖŽ (├Änvechit) Ordine, categorie, domeniu. Zici iar─â c─â suma binelui ├«n lume cov├«r╚Öe╚Öte suma r─âului, at├«t ├«n ordinul moral c├«t ╚Öi ├«n cel fizic. BOLINTINEANU, O. 361. ÔÖŽ (Rar) Lucru obi╚Önuit, comun. Confer─â ferici╚Ťilor proprietari o situa╚Ťie cu totul ├«n afar─â de ordin. ARGHEZI, P. T. 102.
├ôRDINE, (rar) ordini, s. f. 1. Dispozi╚Ťie, mod de succesiune metodic─â a unor lucruri sau fapte (├«n╚Öiruite ├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu); or├«nduial─â, ├«n╚Öiruire, r├«nduire. Ordine cresc─âtoare. Ordine cronologic─â. Num─âr de ordine. Ordine de zi = program cuprinz├«nd totalitatea chestiunilor care urmeaz─â a fi discutate ├«ntr-o ╚Öedin╚Ť─â, ├«ntr-o conferin╚Ť─â etc. Era vorba ca ast─âzi la patru dup─â-amiaz─â s─â se ╚Ťin─â... o ╚Öedin╚Ť─â cu un singur punct pe ordinea de zi. GALAN, B. I 112. ÔŚŐ Loc. adj. La ordinea zilei = care este de actualitate, despre care se vorbe╚Öte, care face v├«lv─â. Stau de vorb─â, la masa lor obicinuit─â ├«ntr-o ber─ârie, despre chestiunile la ordinea zilei. CARAGIALE, O. II 235. 2. Dispozi╚Ťie, a╚Öezare a unor obiecte conform unor cerin╚Ťe de ordin practic ╚Öi estetic; p. ext. bun─â func╚Ťionare, mers reglementar; r├«nduial─â, disciplin─â, regul─â. ├Ä╚Öi face ordine pe birou, ├«╚Öi a╚Öaz─â-n teanc deoparte cele dou─â c─âr╚Ťi ╚Öi caietul. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 87. ÔŚŐ Fig. Nu puteam... s─â nu admir cultura variat─â, ordinea ╚Öi puterea spiritului acestui om. GALACTION, O. I 232. ÔŚŐ Expr. A chema la ordine = a soma (pe cineva) s─â se supun─â anumitor reguli de conduit─â pe care le-a c─âlcat. 3. Or├«nduire (social─â, politic─â, economic─â); regim. Urm─ârind pe oamenii noi ├«n faptele lor m─âre╚Ťe, literatura sovietic─â ├«i fixeaz─â cu credin╚Ť─â ╚Öi iubire, ca pe cea mai frumoas─â realizare a ordinei socialiste. SADOVEANU, E. 196. Lupta pentru schimbarea ordinii sociale. IBR─éILEANU, SP. CR. 10. 4. (├Änvechit, numai ├«n expr.) De ordine... = de natur─â, de domeniu. Este destul s─â ne bucur─âm de frumos, de orice ordine ar fi acel frumos. MACEDONSKI, O. IV 129. S─â lu─âm acuma un exemplu mult mai complex de ordine sufleteasc─â. GHEREA, ST. CR. II 52. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ├│rdin (BOLINTINEANU, O. 248) s. n.
├│rdin s. n., pl. ├│rdine
├│rdine s. f., g.-d. art. ├│rdinii; pl. ├│rdini
├│rdin s. n., pl. ├│rdine
├│rdine s. f., g.-d. art. ├│rdinii; pl. ├│rdini
├ôRDIN s. I. 1. v. dispozi╚Ťie. 2. v. comand─â. 3. v. consemn. 4. v. chemare. II. v. categorie. III. ordin c─âlug─âresc v. congrega╚Ťie; ordin monahal v. congrega╚Ťie.
ÓRDINE s. 1. organizare, orânduială, regulă, rânduială, (înv.) tocmeală, tocmire. (O ~ desăvârșită domnea acolo.) 2. v. rânduială. 3. succesiune. (O ~ descrescândă a elementelor șirului.) 4. ordine de zi = agendă. (Ce puncte figurează pe ~?) 5. organizare, rânduială, rost. (~ lumii nu se schimbă cu pamflete.) 6. v. disciplină.
Ordine Ôëá debandad─â, dezm─â╚Ť, dezordine, haos, neordine
├ôRDIN s.n. 1. Porunc─â; comand─â. 2. Comunitate catolic─â de c─âlug─âri care se supuneau anumitor reguli; cin, tagm─â. ÔÖŽ Comunitate de cavaleri c─âlug─âri din evul mediu. ÔÖŽ Societate, asocia╚Ťie ├«n care cineva era primit ├«n semn de onoare. 3. Decora╚Ťie; distinc╚Ťie conferit─â de stat. 4. Dispozi╚Ťie de plat─â (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar ├«ntre clas─â ╚Öi familie. 6. Sistem de arhitectur─â ale c─ârui elemente sunt dispuse ╚Öi propor╚Ťionate dup─â anumite reguli, ├«nc├ót s─â alc─âtuiasc─â un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ÔŚŐ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natur─â..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].
├ôRDINE s.f. 1. Dispozi╚Ťie, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, f─âcut dup─â anumite reguli etc.; organizare, ├«n╚Öiruire. ÔŚŐ Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmeaz─â s─â fie discutate ├«ntr-o ╚Öedin╚Ť─â. 2. R├ónduial─â, regul─â, disciplin─â. 3. Or├ónduire, regim, organizare (social─â, economic─â etc.). [Gen. -nii, var. ordin s.n. / cf. lat. ordo, it. ordine].
├ôRDIN s. n. 1. dispozi╚Ťie obligatorie, dat─â de o autoritate sau persoan─â oficial─â; porunc─â; comand─â. 2. comunitate catolic─â de c─âlug─âri care se supuneau anumitor reguli de organizare ╚Öi de activitate; cin, tagm─â. ÔŚŐ comunitate de cavaleri c─âlug─âri din evul mediu. ÔŚŐ societate, asocia╚Ťie ├«n care cineva era primit ├«n semn de onoare. 3. decora╚Ťie superioar─â medaliei. 4. dispozi╚Ťie de plat─â (a unei sume). 5. (biol.) grup ├«ntre clas─â ╚Öi familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al r─âd─âcinii unei ecua╚Ťii algebrice) = num─âr natural care arat─â de c├óte ori apare o r─âd─âcin─â (solu╚Ťie) ├«ntr-o ecua╚Ťie algebric─â. 7. sistem de arhitectur─â ale c─ârui elemente sunt dispuse ╚Öi propor╚Ťionate dup─â anumite reguli. 8. rang. categorie. ÔÖŽ de ┼şl = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai bun─â calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)
├ôRDINE s. f. 1. dispozi╚Ťie, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, dup─â anumite reguli etc.; organiza╚Ťie, ├«n╚Öiruire. ÔÖŽ ~ de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmeaz─â s─â fie discutate ├«ntr-o ╚Öedin╚Ť─â. 2. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii. ÔŚŐ r├ónduial─â, regul─â, disciplin─â. 3. or├ónduire, organizare; regim. 4. (mat.) rela╚Ťie de ~ = rela╚Ťie tranzitiv─â ├«ntre elementele unei mul╚Ťimi. (< lat. ordo, -inis, it. ordine)
├│rdin (├│rdine), s. n. ÔÇô Porunc─â, comandament. It. ordine. E dubletul lui ordine, s. f. (r├«nduial─â), din lat. ordinem (sec. XIX). ÔÇô Der. (din fr.) ordinal, adj.; ordinar, adj. (curent, vulgar); ordinan╚Ť─â, s. f., din pol. ordynans (Tiktin), sec. XVIII, ├«nv.; ordona, vb.; ordonan╚Ť─â, s. f., din germ. Ordonnanz, cf. rus. orodonanc; ordonator, s. m.; ordonan╚Ťa, vb. (a da, a emite un act); coordona, vb.; dezordine, s. f.; dezordona, vb.; subordina (var. subordona) vb., din fr. subordonner.
├ôRDIN1 ~e n. Dispozi╚Ťie, scris─â sau oral─â, emis─â de o autoritate sau de o persoan─â oficial─â spre a fi ├«ndeplinit─â de cei viza╚Ťi; porunc─â; comand─â. ÔŚŐ La ~ele cuiva la dispozi╚Ťia cuiva. ~ de plat─â dispozi╚Ťie ├«n scris dat─â unei b─ânci de c─âtre un debitor, pentru a vira din contul s─âu o anumit─â sum─â de bani ├«n contul unui creditor. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
├ôRDIN2 ~e n. Decora╚Ťie guvernamental─â superioar─â medaliei. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
ÓRDIN3 ~e n. 1) Treaptă într-o ierarhie; rang. De prim ~. 2) biol. Categorie sistematică inferioară clasei și superioară familiei. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
├ôRDIN4 ~e n. 1) (├«n Europa medieval─â) Comunitate monaho-cavalereasc─â, care lua parte la ac╚Ťiuni r─âzboinice. 2) Societate secret─â. ~ul masonilor. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
├ôRDINE f. 1) Stare de or├ónduial─â ╚Öi de sistematizare; organizare armonioas─â. 2) Succesiune regulat─â a lucrurilor. ÔŚŐ ~ de zi program de chestiuni ce trebuie s─â fie discutate ├«ntr-o ╚Öedin╚Ť─â sau adunare. La ~ea zilei de actualitate; important. 3) Regul─â sau norm─â dup─â care se ├«nf─âptuie╚Öte ceva. ÔŚŐ A chema (pe cineva) la ~ a obliga pe cineva s─â respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a ├«nc─âlcat. 4) Mod de organizare a vie╚Ťii politice, economice ╚Öi sociale a unui stat; regim. ÔŚŐ ~ public─â stare care asigur─â activitatea normal─â a organelor de stat ╚Öi a celor publice, respectarea drepturilor cet─â╚Ťenilor ╚Öi paza propriet─â╚Ťii ob╚Öte╚Öti. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate ╚Öi finalitate a lumii. [G.-D. ordinii] /<lat. ordo, ~inis, it. ordine
Ionic a. Marea Ionic─â, partea Mediteranei ├«ntre Italia de S. ╚Öi Grecia: Insulele Ionice, grup de insule ├«n Marea Ionic─â: ordin ionic, unul din cele cinci ordine de arhitectur─â greac─â caracterizat printrÔÇÖun capitel ornat de dou─â spirale laterale.
Malta f. insul─â englez─â ├«n Mediterana, ├«ntre Sicilia ╚Öi Atrica: 25.000 loc. (Maltez). ÔĽĹ (Ordinul din), cel mai celebru ╚Öi mai vechiu dintre ordinele religioase ╚Öi militare, ai c─ârui membrii se numiau Cavalerii dela Malta (1330-1798).
ordin n. 1. porunc─â c─âtre un inferior: a da ordine; ordin de zi, proclama╚Ťiune f─âcut─â trupelor de o c─âpetenie; 2. clas─â social─â: ordinul patricienilor, plebeilor; 3. societate religioas─â ai c─ârii membri tr─âiesc dup─â anumite regule: ordinul ╚Öf├óntului Benedict; 4. hirotonirea preo╚Ťilor (la Catolici): ordine ecleziastice; 5. semn distinctiv al unui ordin de cavalerie: ordinul Steaua Rom├óniei, Coroana Rom├óniei; 6. Zool. diviziunea claselor, reunirea de familii; 7. dispozi╚Ťiune particular─â a capitelelor ╚Öi intabulamentelor cari disting diferitele moduri arhitectonice: ordinul doric, ionic, corintian, toscan ╚Öi compozit. ├Än cursul r─âsboiului austro-rom├ón (Dec. 1916) sÔÇÖau creat ordinele: Mihai Viteazul, pentru fapte excep╚Ťionale de r─âsboiu, f─âcute de militari cari sÔÇÖau distins ├«n fa╚Ťa inamicului (are trei clase): Steaua Rom├óniei ╚Öi Coroana Rom├óniei, cu spade ├«ncruci╚Öate prin ramurile crucii, oferite pentru fapte meritorii militare; iar ├«n Martie 1917 sÔÇÖa ├«nfiin╚Ťat ordinul Crucea Regina Maria, acordat─â celor ce sÔÇÖau distins ├«n chestiunile sanitare. V. medalie.
ordine f. 1. dispozi╚Ťiunea lucrurilor dup─â rangul sau locul cuvenit: a a╚Öeza c─âr╚Ťile dup─â ordinea materiilor; 2. func╚Ťionarea regulat─â a unui Stat, a unei administra╚Ťiuni: a men╚Ťine ordinea; 3. lege, regul─â stabilit─â de natur─â, de autoritate: ordinea social─â; 4. rang ce ocup─â ├«ntre ele spiritele, talentele: orator de prima ordine; 5. dispozi╚Ťiunea unei trupe: ordine de b─âtaie; 6. regularitate, exactitate, economie: a tr─âi cu ordine; ordinea zilei, lucrarea cu care o adunare trebue s─â se ocupe ├«n ╚Öedin╚Ťa prezent─â: a trece la ordinea zilei, a dep─ârta o propunere spre a relua cursul lucr─ârilor; chemare la ordine, blamul ce pre╚Öedintele unei adun─âri inflige unui membru, care se dep─ârteaz─â dela regulament.
╚śtefan m. 1. nume a 9 papi (254-1058); 2. numele mai multor regi ai Ungariei dintre care cel mai cunoscut e ╚śTEFAN I (cel Sf├ónt), care domni 41 ani, converti poporul la cre╚Ötinism ╚Öi primi dela papa Silvestru II o coroan─â (Coroana sf├óntului ╚śtefan), ce azi ├«nc─â e simbolul unit─â╚Ťii na╚Ťionale pentru Unguri (997-1038); Ordinul sf├óntului ╚śtefan, ├«nfiin╚Ťat ├«n 1764 de Maria Terezia.
*ordin n., pl. e (d. fr. ordre m., dar acomodat [ca ╚Öi ordine] dup─â lat. ordo, ├│rdinis [m.], r├«nd, ╚Öir; it. ├│rdine [m.]). Porunc─â, comandament al unu─ş superior: regimentu primi ordin s─â ├«nainteze, colonelu d─âdu ordin de plecare. Clas─â social─â, treapt─â social─â: ordinu patricienilor, oplebeilor (V. teap─â). Tagm─â, societate c─âlug─âreasc─â sa┼ş militar─â: ordinu franciscanilor, ordinu templierilor (V. orta). Sacrarea preu╚Ťilor la catolic─ş. Companie de onoare instituit─â p. a recompensa meritele pintrÔÇÖo decora╚Ťiune: ordinu Legiuni─ş de onoare (├«n Francia), al Stele─ş Rom├ónii─ş. Subdiviziune a clase─ş ├«n ╚Ötiin╚Ťele naturale: ordinu se ├«mparte ├«n famili─ş. Stilu, forma coloanelor ╚Öi intabulamentelor ├«n arhitectur─â: ordinu doric, ionic, corintian, toscan ╚Öi compus. ╚śir, r├«nd: acela╚Ö─ş ordin de ide─ş (nu ace─şa╚Ö─ş ordine). Rang, treapt─â, grad, m├«na: orator de primu ordin (nu prima ordine). Andosamentu une─ş poli╚Ťe. Natur─â, fel, caracter: chestiune de ordin politic. Cuv├«nt de ordin (nu de ordine), cuv├«nt pin care se recunosc ├«ntre e─ş partizani─ş une─ş societ─â╚Ť─ş (lozinc─â, parol─â) sa┼ş deviz─â. Ordin de zi, ordin general, proclama╚Ťiune adresat─â de un comandant unor trupe relativ la serviciu interior, la regule de poli╚Ťie, leg─ş, decrete, deciziun─ş, laude, mustr─âr─ş ╚Ö. a. Bilet la ordin. V. bilet.
*├│rdine f. (fr. ordre ╚Öi lat. ordo, ├│rdinis. V. ordin). R├«ndu─şal─â, a╚Öezare dup─â r├«nd ╚Öi cuviin╚Ť─â: ordine cronologic─â, numeric─â, alfabetic─â. R├«ndu─şal─â, a╚Öezare sa┼ş func╚Ťionare util─â ╚Öi armonic─â: a l─âsa, a pune h├«rtiile ├«n ordine, trupele se desf─â╚Öura┼ş ├«n ordine. Dispozi╚Ťiune, forma╚Ťiune: ordinea de lupt─â a une─ş trupe. Lini╚Öte care decurge din supunerea la leg─ş, regulamente lu uzur─ş: a turbura ordinea social─â. Regularitate, exactitate, economie: a tr─âi cu ordine. Ordinea zile─ş, ╚Öiru lucrurilor, lucrurile care vin la r├«nd ├«ntrÔÇÖo ╚Öedin╚Ť─â. A fi la ordinea zile─ş, a fi la r├«nd p. a fi pus ├«n discusiune: votarea bugetulu─ş era la ordinea zile─ş. Fig. A fi ├«n gura lumi─ş: ispr─âvile lu─ş era┼ş continu┼ş la ordinea zile─ş. A trece la ordinea zile─ş, a dep─ârta o chestiune ╚Öi a trece la altele ├«ntrÔÇÖo ╚Öedin╚Ť─â. A chema pe cineva la ordine, a-─ş face observa╚Ťiune c─â, pin purtarea sa, sÔÇÖa dep─ârtat de regulament, vorbind de un pretident care face observa╚Ťiune unu─ş membru al une─ş adun─âr─ş. V. a╚Öez─âtur─â.
ORDIN s. I. 1. dispozi╚Ťie, hot─âr├«re, porunc─â, (pop.) porunceal─â, (├«nv.) a╚Öez─âm├«nt, carte, farmuta, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, mandat, or├«nduial─â, or├«nduire, pitac, poruncit─â, povelenie, povelire, pravil─â, r├«nduial─â, str├«nsoare, ╚Öart, tertip, ucaz, (rusism ├«nv.) pricaz. (A emis, a primit un ~.) 2. comand─â, porunc─â. (Ascult─â ~ la mine!) 3. (MIL.) consemn, dispozi╚Ťie. (~ de a r─âm├«ne ├«n cazarm─â.) 4. (MIL.; concr.) chemare, (prin Transilv. ╚Öi Maram.) porunc─â. (A primit ~ ╚Öi s-a prezentat la unitate.) II. (BIS.) ordin c─âlug─âresc = congrega╚Ťie, ordin monahal; ordin monahal = congrega╚Ťie, ordin c─âlug─âresc.
ORDINE s. 1. organizare, or├«nduial─â, regul─â, r├«nduial─â, (├«nv.) tocmeal─â, tocmire. (O ~ des─âv├«r╚Öit─â domnea acolo.) 2. regul─â, r├«nduial─â, rost, socoteal─â, (├«nv. ╚Öi reg.) soroc. (╚śtie ~ lucrurilor.) 3. succesiune. (O ~ descresc├«nd─â a elementelor ╚Öirului.) 4. organizare, r├«nduial─â, rost. (~ lumii nu se schimb─â cu pamflete.) 5. disciplin─â, regul─â, r├«nduial─â. (Obi╚Önuit cu ~; respecta╚Ťi ~.)
ORDIN DE MISIUNE document oficial ├«n care se ├«nregistreaz─â efectuarea fiec─ârui zbor cuprinz├ónd diverse date legate de tipul aeronavei, componen╚Ťa echipajului, scopul zborului, zona de ac╚Ťiune sau ruta, ├«n─âl╚Ťimea maxim─â de zbor etc.
FRANCMASONERIA (ORDINUL MASONILOR), asocia╚Ťie (fraternitate) de elite, non-profit, liber consim╚Ťit─â, universal─â (f─âr─â bariere na╚Ťionale, rasiale sau confesionale), secret─â (sau mai degrab─â ÔÇ×discret─âÔÇŁ), care ader─â la o anumit─â explica╚Ťie metafizic─â a lumii, de obicei cu caracter esoteric; are o orientare filantropic─â ╚Öi activeaz─â pentru ameliorarea calit─â╚Ťii vie╚Ťii at├ót pe plan material c├ót ╚Öi moral al oamenilor, ca ╚Öi pentru progresul individual ╚Öi social. ├Änceputuri legendare obscure sunt plasate ├«n Antichitate. F. modern─â apare ├«n sec. 18, r─âsp├óndindu-se ├«n Europa ╚Öi S.U.A., diversific├óndu-se ├«n peste 50 de rituri. ├Än Rom├ónia a fost introdus─â ├«n epoca fanariot─â (prin 1733) de A.M. del Chiaro (fost secretar al lui Constantin Br├óncoveanu). ├Äntre 1740 ╚Öi 1750, se constituie primele loji la Ia╚Öi ╚Öi Bucure╚Öti. Dup─â 1750, apar primele loji ├«n Transilvania. Prima grupare masonic─â mai important─â din Rom├ónia a fost Societatea Filarmonic─â (1833). ├Än sec. 20, f. a primit cele mai drastice lovituri, cea mai important─â fiind interzicerea ei ├«n Germania (1933). ├Än Rom├ónia, la 24 febr. 1937, Marea Loj─â Na╚Ťional─â (condus─â de J. Pangal) s-a autodizolvat sub presiunea regelui Carol II. ├Än 1944, f. rom├ón─â re├«ncepe s─â activeze legal. ├Än iun. 1948, autorit─â╚Ťile comuniste ordon─â ├«nchiderea lojilor masonice din ╚Ťar─â, dup─â care (├«ncep├ónd din 1950) urmeaz─â condamn─ârile capilor masoneriei. F. rom├ón─â re├«ncepe s─â activeze ├«n ╚Ťar─â din 1990. ├Än momentul de fa╚Ť─â, ├«n Rom├ónia exist─â o mi╚Öcare masonic─â ├«n curs de structurare sub trei obedien╚Ťe: a ÔÇ×Marelui Orient al Fran╚ŤeiÔÇŁ, a ÔÇ×Marelui Orient al ItalieiÔÇŁ ╚Öi a lojei ÔÇ×Americano-canadieneÔÇŁ.
ORDIN-NA╚śCIOKIN, Afanasii Lavrentievici (c. 1605-1680), om de stat ╚Öi diplomat rus. A condus politica extern─â a Rusiei (1667-1671), calitate ├«n care a ├«ncheiat armisti╚Ťiul cu Polonia la Andrusovo (1667). Participant al R─âzboiul Ruso-Suedez (1656-1658), a negociat ├«ncheierea armisti╚Ťiului prin care Suedia primea ora╚Öele estoniene ╚Öi livoniene. Promotor al introducerii ├«n Rusia a modelului vest-european, s-a c─âlug─ârit (1672).
├ôRDINE s. f. (cf. lat. ordo, -inis, it. ordine): ├«n╚Öiruire dup─â anumite reguli; organizare ├«n raport cu anumite cerin╚Ťe. Se vorbe╚Öte astfel despre o. p─âr╚Ťilor de propozi╚Ťie ├«n cadrul propozi╚Ťiei (subiect + predicat sau subiect + atribut + predicat + complement ÔÇô ├«ntr-o o. obi╚Önuit─â; predicat + subiect sau predicat + complement + subiect + atribut ÔÇô ├«ntr-o o. neobi╚Önuit─â), despre o. propozi╚Ťiilor ├«n fraz─â (propozi╚Ťie principal─â + propozi╚Ťie secundar─â ÔÇô ├«ntr-o o. obi╚Önuit─â; propozi╚Ťie secundar─â + propozi╚Ťie principal─â sau propozi╚Ťie secundar─â + propozi╚Ťie principal─â + propozi╚Ťie secundar─â ÔÇô ├«ntr-o o. neobi╚Önuit─â). ÔŚŐ ~ alfab├ętic─â: ├«n╚Öiruire ├«n conformitate cu literele alfabetului (a, b, c etc.) ÔÇô alb, bun, cald etc. ÔŚŐ ~ l├şber─â: a╚Öezare a p─âr╚Ťilor de propozi╚Ťie ├«n propozi╚Ťie sau a propozi╚Ťiilor ├«n fraz─â ├«n o. dorit─â de vorbitor sau de scriitor, la libera lor alegere, ├«n raport cu preferin╚Ťele ╚Öi inten╚Ťiile lor. ÔŚŐ ~ f├şx─â: a╚Öezare a p─âr╚Ťilor de propozi╚Ťie ├«n propozi╚Ťie sau a propozi╚Ťiilor ├«n fraz─â, ├«ntr-o o. strict─â, obligatorie, impus─â de o norm─â gramatical─â, de o exigen╚Ť─â a limbii literare (v. ╚Öi t├│pic─â).
├│rdin, ordine s. n. 1. Dispozi╚Ťie obligatorie, scris─â sau oral─â, dat─â de o autoritate sau de un reprezentant al acesteia; porunc─â. 2. Ordine c─âlug─âre╚Öti = asocia╚Ťii monahale din Occident, ├«nfiin╚Ťate ├«n vederea propagandei religioase ╚Öi ├«nt─âririi catolicismului, ╚Öi anume: ordine mari: augustinieni, benedictini, carmeli╚Ťi, cartezieni, cistercieni, dominicani, franciscani, iezui╚Ťi ╚Öi premonstrateni; ordine mici: capucini, piari╚Öti, trapi╚Öti, ursuline ╚Ö.a. 3. Ordine religioase de cavaleri = organiza╚Ťii militare ├«n cadrul Bis. romano-catolice, ├«n care monahismul era unit cu cavalerismul pentru a lupta cu armele pentru cauza cre╚Ötinismului mai ├«nt├ói ├«n Palestina ├«n timpul cruciadelor, apoi ╚Öi ├«n Europa (de ex. ioani╚Ťii, templierii, teutonii ╚Ö.a.). ÔÇô Din lat. ordo, -inis, fr. ordre.

Ordine dex online | sinonim

Ordine definitie

Intrare: ordin
ordin substantiv neutru
Intrare: ordine
ordine substantiv feminin