Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ordinar

ORDIN├üR, -─é, ordinari, -e, adj. 1. Obi╚Önuit, normal; de r├ónd, comun. ÔŚŐ Frac╚Ťie ordinar─â = raportul a dou─â numere ├«ntregi. Sesiune ordinar─â = sesiune convocat─â conform regulamentului de func╚Ťionare. ÔŚŐ Loc. adv. (Fran╚Ťuzism ├«nv.) De ordinar = de obicei. ÔÖŽ (Mil.; ├«nv.; substantivat, ├«n expr.) A trece (sau a ├«nscrie) la ordinar = a ├«nscrie ├«n registrul de eviden╚Ť─â a ra╚Ťiilor alimentare ╚Öi a soldei. 2. De calitate inferioar─â, f─âr─â valoare, prost. ÔÖŽ Vulgar, grosolan, josnic. ÔÇô Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordin├Ąr.
ORDIN├üR, -─é, ordinari, -e, adj. 1. Obi╚Önuit, normal; de r├ónd, comun. ÔŚŐ Frac╚Ťie ordinar─â = raportul a dou─â numere ├«ntregi. Sesiune ordinar─â = sesiune convocat─â conform regulamentului de func╚Ťionare. ÔŚŐ Loc. adv. (Fran╚Ťuzism ├«nv.) De ordinar = de obicei. ÔÖŽ (Mil.; ├«nv.; substantivat, ├«n expr.) A trece (sau a ├«nscrie) la ordinar = a ├«nscrie ├«n registrul de eviden╚Ť─â a ra╚Ťiilor alimentare ╚Öi a soldei. 2. De calitate inferioar─â, f─âr─â valoare, prost. ÔÖŽ Vulgar, grosolan, josnic. ÔÇô Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordin├Ąr.
ORDIN├üR, -─é, ordinari, -e, adj. 1. Obi╚Önuit, comun, frecvent. Un versificator ordinar ar fi pus un calificativ oarecare. MACEDONSKI, O. IV 48. ÔŚŐ Loc. adv. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) De ordinar = de obicei. Revistele de ordinar le face el. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 25. ÔŚŐ (Mat.) Frac╚Ťie ordinar─â = raportul a dou─â numere ├«ntregi. ÔŚŐ (Mil.; substantivat, ├«nvechit, ├«n expr.) A trece (sau a ├«nscrie) la ordinar = a ├«nscrie ├«n registrul de eviden╚Ť─â a ra╚Ťiilor alimentare ╚Öi a soldei. Ne trimit ori nu ne trimit hran─â, ei o trec la ordinar. CAMIL PETRESCU, U. N. 384. 2. De calitate inferioar─â, prost. (Despre oameni sau despre ac╚Ťiunile lor) Vulgar, grosolan, josnic. ├Än╚Öel─âciune ordinar─â. Acela╚Öi cli╚Öeu pentru oricine. Naiv cine le crede. C. PETRESCU, C. V. 258.
ordinár (obișnuit, fără valoare, vulgar) adj. m., pl. ordinári; f. ordináră, pl. ordináre
ordinár (obișnuit, fără valoare) adj. m., pl. ordinári; f. sg. ordináră, pl. ordináre
ORDIN├üR adj., s., adv. 1. adj. normal, obi╚Önuit. (Sesiune ~.) 2. adj. banal, comun, obi╚Önuit, (├«nv.) prost, prostesc. (├Än lucruri ~ voi vede╚Ťi numai minuni.) 3. adj. comun, grosolan. (P├ónz─â ~.) 4. adj. v. inferior. 5. adj., s. v. mitocan. 6. adj. v. mitoc─ânesc. 7. adv. v. mitoc─âne╚Öte.
Ordinar Ôëá deosebit, grozav, extraordinar, neordinar, proeminent, uimitor
ORDIN├üR, -─é adj. 1. Comun, obi╚Önuit. ÔÖŽ (Mat.) Frac╚Ťie ordinar─â = raport ├«ntre dou─â numere ├«ntregi. 2. Inferior din punct de vedere calitativ; r─âu, prost. ÔÖŽ Vulgar, sc├órbos; josnic. [Cf. fr. ordinaire, lat. ordinarius].
ORDIN├üR, -─é I. adj. 1. obi╚Önuit, normal, comun. ÔÖŽ sesiune ~─â = sesiune convocat─â conform regulamentului de func╚Ťionare; (lat.) frac╚Ťie ~─â = raport ├«ntre dou─â numere ├«ntregi. 2. de calitate inferioar─â; prost. ÔŚŐ vulgar, grosolan; josnic. II. s. m. autoritate ecleziastic─â, episcop diecezan. (< fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordin├Ąr)
ORDIN├üR ~─â (~i, ~e) 1) Care nu se deosebe╚Öte prin nimic; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; obi╚Önuit. 2) Care urmeaz─â ├«n ordinea stabilit─â; de r├ónd. 3) Care are o calitate inferioar─â; lipsit de valoare; prost. /<fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordin├Ąr
ordinar a. 1. care este, se ├«nt├ómpl─â de obiceiu: viea╚Ť─â ordinar─â; 2. care nu trece peste nivelul comun: inteligen╚Ť─â ordinar─â.
*ordin├ír, -─â adj. (lat. ordinarius). Obi╚Önuit frec┼şent, comun, care se ├«nt├«mpl─â sa┼ş se vede des: pr├«nz ordinar, vanitatea e un defect foarte ordinar. Obi╚Önuit, ca majoritatea, cu dreptur─ş depline: membru ordinar al une─ş societ─â╚Ť─ş, profesor universitar ordinar (├«n Germania). Fig. De r├«nd, comun, vulgar, lipsit de distinc╚Ťiune: fa╚Ť─â, purtare ordinar─â. S. n. f─âr─â pl. M├«ncarea sa┼ş solda general─â a une─ş trupe: solda solda╚Ťilor pedepsi╚Ť─ş ma─ş grav se vars─â la ordinar. Adv. ├Än mod ordinar: acest om se poart─â ordinar. De ordinar, de obice─ş de cele ma─ş multe or─ş: pe aic─ş m─â plimb e┼ş de ordinar.
ORDINAR adj., s., adv. 1. adj. normal, obi╚Önuit. (Sesiune ~.) 2. adj. banal, comun, obi╚Önuit, (├«nv.) prost, prostesc. (├Än lucruri ~ voi vede╚Ťi numai minuni.) 3. adj. comun, grosolan. (P├«nz─â ~.) 4. adj. inferior, prost, r─âu. (Tutun, vin ~.) 5. adj., s. b─âd─âran, grosolan, mitocan, m├«rlan, m├«rl─ânoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ╚Ť─âr─ânoi, ╚Ťoap─â, ╚Ťop├«rlan, vulgar, (pop.) mocan, moc├«r╚Ťan, mod├«rlan, p─âdure╚Ť, r├«tan, ╚Ťop├«rc─â, (reg.) mocodan, mocof─ânos, mod├«rl─âu, modoran, mog├«ldan, necunosc─âtor, neg├«ndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (├«nv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.) 6. adj. b─âd─âr─ânesc, grosolan, mahalagesc, mitoc─ânesc, m├«rl─ânesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, ╚Ťopesc, ╚Ťop├«rl─ânesc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (O comportare ~.) 7. adv. b─âd─âr─âne╚Öte, grosolan, mahalage╚Öte, mitoc─âne╚Öte, m├«rl─âne╚Öte, mojice╚Öte, ╚Ť─âr─âne╚Öte, vulgar. (S-a purtat ~.)

Ordinar dex online | sinonim

Ordinar definitie

Intrare: ordinar
ordinar adjectiv