Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru ordalie

ORDAL├ŹE, ordalii, s. f. (├«n Evul Mediu) Mod de stabilire a drept─â╚Ťii sau a vinov─â╚Ťiei p─âr╚Ťilor ├«n litigiu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite ╚Öi a fierului ├«ncins) sau prin duelul judiciar. [Acc. ╚Öi: ord├ílie] ÔÇô Din fr. ordalie, lat. ordalium.
ORDAL├ŹE, ordalii, s. f. Mod de stabilire a drept─â╚Ťii sau a vinov─â╚Ťiei p─âr╚Ťilor ├«n litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite ╚Öi a fierului ├«ncins) sau prin duelul judiciar. [Acc. ╚Öi: ord├ílie] ÔÇô Din fr. ordalie, lat. ordalium.
ORDAL├ŹE, ordalii, s. f. (├Än antichitate ╚Öi ├«n evul mediu) Prob─â cu caracter de tortur─â la care era supus un ├«mpricinat spre a i se dovedi vinov─â╚Ťia sau nevinov─â╚Ťia ├«n fa╚Ťa a╚Öa-zisei justi╚Ťii divine. Vr─âjitorii erau... descoperi╚Ťi prin ceea ce se nume╚Öte ordalii. ╚śEZ. XIX 69.
ordal├şe (livr.) s. f., art. ordal├şa, g.-d. art. ordal├şei; pl. ordal├şi, art. ordal├şile
ordal├şe s. f., art. ordal├şa, g.-d. art. ordal├şei; pl. ordal├şi, art. ordal├şile
ORDAL├ŹE s.f. Prob─â judiciar─â ├«n evul mediu, const├ónd ├«n supunerea la diferite ├«ncerc─âri (foc, ap─â fiart─â etc.). [Gen. -iei. / < fr. ordalie, cf. frank. ordal ÔÇô judecat─â].
ORDAL├ŹE s. f. prob─â judiciar─â ├«n evul mediu const├ónd ├«n supunerea ├«nvinuitului la diferite ├«ncerc─âri (foc, ap─â fiart─â etc.); ÔÇ×judecata lui DumnezeuÔÇŁ. (< fr. ordalie, lat. ordalium)
ordalie f. prob─â judiciar─â ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n evul-mediu sub numele de judecat─â dumnezeiasc─â.
*ordal├şe f. (fr. ordalie, d. anglo-saxonu ord├ól, judecat─â, ol. oordel, germ. urtel ╚Öi urteil). Prob─â judiciar─â f─âr─â lupt─â, uzitat─â ├«n evu medi┼ş ╚Öi considerat─â ca judecat─â a lu─ş D-ze┼ş.

Ordalie dex online | sinonim

Ordalie definitie

Intrare: ordalie
ordalie substantiv feminin
Intrare: ordalie
ordalie