ORCHESTRÁL, -Ă, orchestrali, -e, adj. Care aparține orchestrei, propriu orchestrei, privitor la orchestră, care se execută de orchestră. – Din fr. orchestral.

ORCHESTRÁL, -Ă, orchestrali, -e, adj. Care aparține orchestrei, propriu orchestrei, privitor la orchestră, care se execută de orchestră. – Din fr. orchestral.

ORCHESTRÁL, -Ă, orchestrali, -f?, adj. Propriu orchestrei, referitor la orchestră, de orchestră.

orchestrál adj. m., pl. orchestráli; f. orchestrálă, pl. orchestrále

orchestrál adj. m., pl. orchestráli; f. sg. orchestrálă, pl. orchestrále

ORCHESTRÁL, -Ă adj. Referitor la orchestră; de, pentru orchestră. [Var. orhestral, -ă adj. / cf. fr. orchestral, it. orchestrale].

ORCHESTRÁL, -Ă adj. referitor la orchestră, de orchestră. (< fr. orchestral)

ORCHESTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este destinat pentru orchestre. Piesă ~ă. 2) Care este interpretat de orchestră. /<fr. orchestral

orchestral a. ce ține de orchestră.

*orhestrál, -ă adj. (fr. orchestral). De orhestră: muzică orhestrală.