Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru orchestrațiune

orchestrați(un)e f. modul cum sunt combinate părțile unei orchestre.
*orhestrațiúne f. (fr. orchestration). Arta de a instrumenta o operă muzicală (instrumentațiune). Modu de combinațiune a părților uneĭ orhestre: orhestrațiunea luĭ Mexerbeer e bogată și sonoră. – Și -áție și -áre.

Orchestrațiune dex online | sinonim

Orchestrațiune definitie

Intrare: orchestrațiune
orchestrațiune