Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru orchestra╚Ťie

ORCHESTR├ü╚ÜIE, orchestra╚Ťii, s. f. Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestr─â a unei buc─â╚Ťi muzicale, ╚Ťin├ónd cont de posibilit─â╚Ťile tehnice ╚Öi expresive ale fiec─ârui instrument. ÔÖŽ Felul cum sunt ├«mbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (├«ntr-o compozi╚Ťie muzical─â). ÔÇô Din fr. orchestration.
ORCHESTR├ü╚ÜIE, orchestra╚Ťii, s. f. Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestr─â a unei buc─â╚Ťi muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execu╚Ťie ╚Öi a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, ├«n vederea realiz─ârii unei sonorit─â╚Ťi globale. ÔÖŽ Felul cum sunt ├«mbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (├«ntr-o bucat─â muzical─â). ÔÇô Din fr. orchestration.
ORCHESTR├ü╚ÜIE, orchestra╚Ťii, s. f. Arta de a orchestra; transcrierea, aranjarea pentru orchestr─â a unei buc─â╚Ťi muzicale. Orchestra╚Ťia piesei ┬źTablouri dintr-o expozi╚Ťie┬╗, a lui Musorgski, a fost f─âcut─â de Ravel. ÔÖŽ Felul cum s├«nt ├«mbinate diferite grupuri de instrumente ale unei orchestre (├«ntr-o anumit─â bucat─â muzical─â). ÔŚŐ (Fig.) Nu puteam prinde cu urechea dep─ârtarea de la care venea aceast─â bizar─â orchestra╚Ťie. HOGA╚ś, M. N. 87.
orchestr├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. orchestr├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. orchestr├í╚Ťiei; pl. orchestr├í╚Ťii, art. orchestr├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
orchestr├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. orchestr├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. orchestr├í╚Ťiei; pl. orchestr├í╚Ťii, art. orchestr├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
ORCHESTR├ü╚ÜIE s. (MUZ.) instrumenta╚Ťie, orchestrare.
ORCHESTR├ü╚ÜIE s.f. Faptul, arta de a orchestra; orchestrare. ÔÖŽ Modul cum sunt aranjate, ├«mbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (├«ntr-o compozi╚Ťie muzical─â). V. aranjament. [Gen. -iei, var. orhestra╚Ťie s.f. / < fr. orchestration].
ORCHESTR├ü╚ÜIE s. f. 1. arta de a orchestra (1). ÔŚŐ transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compozi╚Ťii muzicale; instrumenta╚Ťie (1). ÔŚŐ modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre. 2. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele cap─ât─â, ├«n poezie, expresivitate ╚Öi valoare estetic─â. (< fr. orchestration)
ORCHESTR├ü╚ÜIE ~i f. 1) Prezentare a unei lucr─âri muzicale sub form─â de partitur─â pentru orchestr─â. 2) Transpunere pentru orchestr─â a unei compozi╚Ťii scrise ini╚Ťial pentru alt─â componen╚Ť─â de interpre╚Ťi. 3) Mod de aranjare a diferitelor grupuri de instrumente pentru executarea unei piese muzicale; instrumenta╚Ťie. [G.-D. orchestra╚Ťiei] /<fr. orchestration
orchestra╚Ťi(un)e f. modul cum sunt combinate p─âr╚Ťile unei orchestre.
*orhestra╚Ťi├║ne f. (fr. orchestration). Arta de a instrumenta o oper─â muzical─â (instrumenta╚Ťiune). Modu de combina╚Ťiune a p─âr╚Ťilor une─ş orhestre: orhestra╚Ťiunea lu─ş Mexerbeer e bogat─â ╚Öi sonor─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
ORCHESTRA╚ÜIE s. (MUZ.) instrumenta╚Ťie, orchestrare.
orchestra╚Ťie, component─â a actului creator ├«n muzic─â, r─âspunz─âtoare at├ót de transcrierea specific─â, sonor─â, timbral─â*, a procesului muzical ├«n partitura* oric─ârei lucr─âri, c├ót ╚Öi de imaginea adecvat─â, de manifestarea conving─âtoare a tuturor parametrilor* g├óndirii muzicale ├«n func╚Ťie de datele concrete fonice ╚Öi expresive ale forma╚Ťiei* instrumentale sau vocale, camerale sau orchestrale alese. Privit─â ├«n general doar ca o tehnic─â de realizare, de redactare final─â a unei elabor─âri simf., o., ├«n calitate de exponent─â a dimensiunii sonore ├«n g├óndirea muzical─â, are temeiuri mult mai profunde ├«n mecanica actului creator, particip├ónd activ ╚Öi determinant al─âturi de celelalte coordonate ale componisticii (melodic─â-polif.-heterofon─â-arm.-ritmic─â-arhitectonic─â) la conturarea ├«ntregului demers artistic, f─âc├ónd astfel constitutiv parte din nucleul de energii imaginative ce asigur─â unitatea superioar─â a crea╚Ťiei autentice, conceput─â instr., vocal, orch., ╚Öi nu doar adaptat─â ulterior ÔÇô mai mult sau mai pu╚Ťin fericit ÔÇô unor realit─â╚Ťi sonore. De╚Öi astfel definit─â, o. apare ca fiind implicat─â ├«n orice gen de crea╚Ťie muzical─â, put├óndu-se spune cu aceea╚Öi ├«ndrept─â╚Ťire despre un trio (2) sau cvartet (2) cameral, o pies─â coral─â (2) sau o compozi╚Ťie (1) simf. c─â este bine (sau r─âu) orchestrat─â, ├«n sensul at├ót al fuzion─ârii, al acumul─ârii substan╚Ťei ╚Öi gestualit─â╚Ťii muzicale la resursele sonore ╚Öi particularit─â╚Ťile interpretative ale forma╚Ťiei instr. sau vocale chemate s─â le materializeze, c├ót ╚Öi al eficien╚Ťei (uneori chiar al m─âiestriei) combina╚Ťiilor timbrale, al solu╚Ťiilor de scriitur─â, al punerii ├«n pagin─â, no╚Ťiunea subliniaz─â totu╚Öi aplicabilitatea ei major─â ├«n special ├«n acele construc╚Ťii muzicale destinate asamblurilor (1, 2) orch. de variate propor╚Ťii, presupun├ónd angajarea complex─â a tehnicii ╚Öi artei specifice o. ├Än ├«nf─âptuirea unor atari proiecte, o. ╚Ťine seama de legi proprii dramaturgiei variabil─â ├«n raport de gen (I, 1, 2) componistic ╚Öi componen╚Ť─â instr., de perioad─â istoric-stilistic─â, sau zon─â de cultur─â, de personalitate creatoare etc., sprijinindu-se pe imagina╚Ťia sonor─â ce la r├óndu-i ├«╚Öi extrage argumentele din virtu╚Ťile c├óntecului ╚Öi jocului instr.-voc., din inepuizabila alchimie timbral─â, din mul╚Ťimea solu╚Ťiilor combinatorii de scriitur─â, de formulare individual─â ╚Öi de asamblu. ÔÖŽ O. are roluri diferite ├«n crea╚Ťie ╚Öi ├«n practica muzical─â: a) ├«n genurile (I, 1) cameral*, simfonic*, voc.-simf., oper─â*, balet*, realizeaz─â configura╚Ťia sonor─â final─â a compozi╚Ťiei, fixat─â ├«n partitur─â (semnat─â ├«n general de autor), singura ├«n m─âsur─â s─â exprime ideile muzicale cuprinse ├«n paginile sale, ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót referirea la un concerto grosso* de Vivaldi, un oratoriu* de Bach, o simfonie mozartian─â, un balet stravinskian sau o oper─â wagnerian─â sub├«n╚Ťelege ├«ntotdeauna partitura-m─ârturie unic─â a respectivului opus*; b) Poate fi ├«ns─â ├«ndeletnicire autonom─â c├ónd ├«╚Öi propune s─â modifice identitatea sonor─â originar─â a unei lucr─âri muzicale, traduc├óndu-i (cu un grad variabil de rigoare, ├«n func╚Ťie de gen) datele componistice de baz─â ├«ntr-un limbaj timbral (├«n special orch.) diferit de cel imaginat ini╚Ťial. ├Än cazul categoriilor muzicale mai sus amintite (a), travaliul semnific─â cu prec─âdere valorificarea orch. a unor lucr─âri ÔÇô de obicei pianistice ÔÇô ce con╚Ťin evidente sugestii gestuale, dinamice*, cromatic-timbrale specific simf. (v. transcrip╚Ťie). Proiec╚Ťia lor ├«n c├ómpul valorilor expresive proprii unui ansamblu instr.-orch. se face ├«ns─â ├«ntotdeauna cu severa respectare a semnifica╚Ťiilor ╚Öi chiar a literei textului muzical ales, orchestratorul ad─âug├óndu-i fantezia timbral─â ╚Öi de scriitur─â ce poate duce la rezultate asemeni acelora din versiunea orch. a Suitei pianistice mussorgskiene ÔÇ×Tablouri dintr-o expozi╚ŤieÔÇŁ, datorat─â lui Ravel. ├Än genurile de divertisment [de la aria* sau cupletul (II) de operet─â* ╚Öi ╚Ölag─ârul de muzic─â u╚Öoar─â*, la muzica de jazz* ╚Öi la cea pop.], genuri destinate unei largi circula╚Ťii, deci unor variate formule interpretative, o. este ├«n schimb chemat─â s─â se adapteze la mereu alte forma╚Ťii instr. ╚Öi ╚Ťes─âturi vocale, chiar elementele primare, de natur─â melodic─â, armonic─â, ritmic─â ale acestor categorii de piese muzicale reform├óndu-le ├«n cadrul unei mari libert─â╚Ťi de ac╚Ťiune, de la simpla ├«nve╚Öm├óntare instr. p├ón─â la prelucrarea (3) ╚Öi parafraza* cu aspect de nou─â crea╚Ťie. Este ╚Öi motivul pentru care aceste tipuri de travalii, ce apeleaz─â la diferite tehnici prelucr─âtoare, din care o. face parte mai mult ca simpl─â instrumenta╚Ťie*, nu vor fi analizate aici. Evolu╚Ťia o. ├«n istoria culturii muzicale europ. a stat deopotriv─â sub semnul marilor muta╚Ťii stilistice operate ├«n g├óndirea componistic─â c├ót ╚Öi sub cel ÔÇô tot at├ót de hot─âr├ótor ÔÇô al procesului de perfec╚Ťionare tehnic-constructiv─â a instrumentalului ╚Öi de constituire a familiilor timbrale, a ├«ntregului aparat orch., proces el ├«nsu╚Öi stimulat continuu de cutezan╚Ťa fanteziei timbrale a compozitorilor, de tot mai spectaculoasa dramaturgie sonor─â a marilor forme simf., paginile orch. reflect├ónd un timp interdependen╚Ťa acestor factori. Astfel, ├«n perioada preclasic─â, sobrietatea discursului muzical predominant liniar-polif. (v. ╚Öi liniarism) (reclam├ónd planuri sonore omogene ╚Öi de larg─â respira╚Ťie, optime derul─ârii texturilor* contrapunctice) ╚Öi-au aflat o exprimare ideal─â ├«n forma╚Ťii instr. d─âruite tocmai cu virtutea unit─â╚Ťii sonor-timbrale, interpretative precum orch. de coarde (de timpuriu constituit─â ╚Öi emancipat─â ca ansamblu muzical complet), c─âreia i se puteau asocia alte familii timbrale de asemenea omogen alc─âtuite (grupuri de sufl─âtori de lemn sau din alam─â). O. este ├«n atare modalitate creatoare prea pu╚Ťin preocupat─â de contrastul ╚Öi relieful timbral, de jocul alert al valorilor sonore, concentr├óndu-se ├«ns─â asupra eficien╚Ťei ╚Öi diversit─â╚Ťii expresive ale c├óntului instr. ├«n toate registrele (1) orch. animate de dialoguri ╚Öi replici contrapunctice*, generatoare de mai multe ori de scriituri vecine cu virtuozitatea*. ├Än etapa clasic-romantic─â, dominat─â de principiul componistic cl─âdit pe idei ╚Öi teme* muzicale pregnant profilate ╚Öi plasate la timona ac╚Ťiunilor muzicale, viz├ónd construirea unor ambi╚Ťioase arhitecturi simf., o. cap─ât─â un rol din ce ├«n ce mai mare at├ót ├«n ├«nve╚Öm├óntarea timbral─â a personajelor tematice, c├ót ╚Öi ├«n sus╚Ťinerea amplelor dezbateri muzicale. ╚śi acestea le realizeaz─â prin atente diferen╚Ťieri ale planurilor sonore, prin exploatarea intensiv─â a resurselor interpretative ale unui corp instr. armonios alc─âtuit ╚Öi perfec╚Ťionat constructiv, prin amplificarea gestului orch. g├óndit ├«n limitele generoase ÔÇô din punct de vedere timbral, dinamic*, al spa╚Ťiului sonor ÔÇô oferite de un ansamblu simf. uneori supradimensionat. O dat─â cu impresionalismul*, cu deplasarea centrului de greutate al preocup─ârilor creatoare ├«n sfera dialecticii discursive, proprii tematismului clasic, spre cea a plasticit─â╚Ťii muzicale, a creion─ârilor aluzive, a iriz─ârilor sonore insinuate drept elemente ale unui nou limbaj componistic, o. cap─ât─â ponderea unui argument esen╚Ťial. ├Än elaborarea rafinat─â a partiturii, ea cheltuie cu d─ârnicie luxurian╚Ťa cromatic-timbral─â a aparatului orch. modern, reevaluat func╚Ťional (├«n special ├«n acele compartimente influen╚Ťate ╚Öi de practica muzicii de jazz* ÔÇô instr. din alam─â ╚Öi de percu╚Ťie*), folosind chiar surse sonore provenite din practici extraeurop. (instr. de culoare) sau din muzici europ. evoluate (ex. oboe dÔÇÖamore,* clavecin*). ├Än fine, crea╚Ťia sec. 20, ce poate fi privit─â ca o impresionant─â aventur─â ├«n c─âutarea unor noi t─âr├ómuri ale artei sunetelor, pun├ónd cu temeritate ├«n discu╚Ťie structurile sintactice* ╚Öi morfologice ale limbajului specific (a╚Öa cum erau ele concepute anterior), s-a ancorat ├«ntotdeauna temeinic ├«n ra╚Ťiunea cea mai ferm─â, concret─â ╚Öi ├«n acela╚Öi timp generoas─â a g├óndirii muzicale, realitatea sonor─â, ├«n special ├«n aspectele ei timbrale. Concentrarea interesului ├«n direc╚Ťia explor─ârii febrile a resurselor coloristice ale muzicii (menite uneori s─â suplineasc─â inconsisten╚Ťa altor modalit─â╚Ťi de exprimare, ├«n special melodic─â ╚Öi armonic─â) a plasat treptat fantezia sonor─â, tehnica o. ├«n prim planul crea╚Ťiei muzicale din ultimele decenii. Beneficiare a unei largi deschideri de orizont, datorit─â at├ót noilor tehnici de realizare ╚Öi prelucrare electronic─â a sunetului c├ót ╚Öi prospect─ârii asidui a unor str─âvechi culturi muzicale (indiene, extrem orient., africane etc.), g├óndirea sonor─â din zilele noastre dispune de un considerabil ascendent ├«n travaliul componistic, de multe ori cu o real─â func╚Ťie coordonatoare a ├«ntregului act imaginativ. ÔÖŽ Pe l├óng─â aceste aspecte de ordin stilistic-istoric, o. a avut ├«ntotdeauna func╚Ťionalit─â╚Ťi ╚Öi modalit─â╚Ťi deosebite de manifestare ├«n cadrul celor dou─â mari filoane ale crea╚Ťiei muzicale ÔÇô ce s-au conturat dintru ├«nceput ╚Öi au evoluat paralel de-a lungul veacurilor, cu tendin╚Ťe periodice de delimitare sau fuzionare, dar mereu influen╚Ť├óndu-se reciproc. ├Än primul r├ónd (cuprinz├ónd ├«n special genuri scenice ca opera, baletul, muzica de teatru* sau de film*), muzica; fie intim asociat─â ac╚Ťiunii dramatice, fie destinat─â ilustr─ârii ideilor literare sau evolu╚Ťiilor vizuale, a permis ├«ntotdeauna o mai mare libertate de desf─â╚Öurare a fanteziei sonore-timbrale dec├ót ├«n genurile celei de-a doua categorii (cameral, simf.), ├«n care imperativul concentr─ârii substan╚Ťei expresive ├«n scopul sus╚Ťinerii discursului muzical sever arcuit ├«n structurile sale formale abstracte, a presupus epurarea limbajului sonor-timbral─â de orice efect exterior, de orice am─ânunt nesemnificativ. ├Än muzica de oper─â, nu numai componenta instr. a orch., dar ╚Öi exploatarea ei au fost mereu mai bogat─â ╚Öi mai nuan╚Ťat─â comparativ cu forma╚Ťiile ╚Öi scriiturile mai austere, mai re╚Ťinute, propice ├«ns─â desf─â╚Öur─ârii argumenta╚Ťiei camerale sau simf. voit reduse la esen╚Ťial. A╚Öa se face c─â o voce de remarcabil─â valoare sonor-timbral─â ╚Öi utilitate orch. cum este cea a trb., abil integrat─â chiar ├«n partitura considerat─â printre primele acte de na╚Ötere ale operei, ├«n Orfeu de Monteverdi ÔÇô ╚Öi ├«nc─â ├«n num─âr relativ mare de instr. asemenea ÔÇô pentru a ilustra (la 1600!) cum nu se poate mai sugestiv tenebrele infernului, va fi mult─â vreme (p├ón─â la finalul triumfal al Simfoniei a V-a de Beethoven) dificil de asociat nara╚Ťiunii muzicale de tip simf. Haydn ├«l folose╚Öte curent ├«n oratoriile* sale (adev─ârate drame vocal-orch.), dar niciodat─â ├«n numeroasele sale simf. La fel Mozart, l─âs├óndu-l deliberat ├«n afara captivantului s─âu joc de idei, nu s-a putut ├«ns─â lipsi de c├óntul grav ╚Öi viril al acestui instr. ├Än unele din operele sale (scena Comandorului din Don Giovanni r─âm├óne un ex. edificator) sau ├«n ÔÇ×Tuba mirumÔÇŁ din Requim. Dealtfel, acela╚Öi Mozart (unul din pu╚Ťinele cazuri fericite din istoria muzicii de fireasc─â ╚Öi des─âv├ór╚Öit─â exprimare deopotriv─â ├«n oper─â ╚Öi ├«n genurile ÔÇ×pureÔÇŁ), ├«n timp ce-╚Öi transcria, ├«ntr-un aparat orch. de o excep╚Ťional─â modestie, un adev─ârat testament de g├óndire muzical─â ╚Öi tr─âire uman─â, ├«n paginile ultimei triade simf. (Simfoniile nr. 39, 40, 41), ├«n dramele sau feriile sale, se las─â cu dezinvoltur─â sedus de sugestiile timbrale (cu referiri curente la ac╚Ťiuni scenice) ale unor instr. de excep╚Ťie pe atunci ca triunghiul*, talgerele*, mandolina* sau jocul de clopo╚Ťei*. Tot a╚Öa Beethoven, de╚Öi ├«╚Öi taie monumentalele simf. ├«ntr-un material muzical cu un ambitus sonor ╚Öi dinamic mult amplificat fa╚Ť─â de cel al precedesorilor s─âi aminti╚Ťi, rezerv─â totu╚Öi ├«ntotdeauna trp. un rol secundar (ritmic ╚Öi dinamic) ├«n sus╚Ťinerea tensionatelor sale demersuri orch., de╚Öi unica sa oper─â Fidelio, aceluia╚Öi instr. ├«i acord─â chiar rolul unui veritabil personaj solistic ├«ntr-un anumit moment al dramei. Peste timp, se reg─âse╚Öte aceea╚Öi dihotomie la Enescu, care ├«n Oedip apeleaz─â (├«n contextul unei saturate densit─â╚Ťi orch.) chiar ╚Öi la vocea senzual─â a sax. (fie ╚Öi numai pentru dou─â scurte interven╚Ťii cu motiva╚Ťia ÔÇ×leit-timbruluiÔÇŁ) sau la impresionantul efect al unui glissando* de fer─âstr─âu* ├«n scena mor╚Ťii Sfinxului; ├«╚Öi ├«ncredinteaz─â totu╚Öi ultima dest─âinuire muzical─â, ├«nc─ârcat─â de grele semnifica╚Ťii, unui ansamblu orch. de numai 12 instr. (Simfonia de camer─â). Iar atunci c├ónd aceste trasee ale crea╚Ťiei muzicale se ├«nt├ólnesc fie sub pana unui compozitor de statura lui Richard Wagner, fie sub zodia programatismului*, suple╚Ťea ╚Öi plasticitatea o. dramatice dob├ónde╚Öte acea consisten╚Ť─â ╚Öi organizare superioar─â proprii marilor forme orch. ÔÇô ca ├«n cazul epopeilor wagneriene ÔÇô sau suflul amplu al scriiturii simf. asimileaz─â organic gesturi sonore cu capacit─â╚Ťi sugestive, descriptive, onomatopeice chiar, ca ├«n Simfonia fantastic─â de Berlioz, ├«n poemele* simf. ale lui Richard Strauss sau Listz, ├«n Marea de Debussy, ├«n Suita s─âteasc─â ╚Öi Vox maris de Enescu etc. Tot at├ótea pagini ce m─âsoar─â, ├«n fond, aria problematic─â a tehnicii ╚Öi str─âdaniei artistice numit─â o. ÔÖŽ Teoretizarea multiplelor ╚Öi complexelor aspecte de ordin practic ╚Öi artistic ale o., de╚Öi sumar sau fugar abordate ├«n unele tratate muzicale mai vechi, ca preocupare temeinic ordonat─â ╚Öi aprofundat─â apare totu╚Öi abia ├«n sec. 19, o dat─â cu des─âv├ór╚Öirea configura╚Ťiei instr.-sonore a amplei orch. simf. ╚Öi ca o fireasc─â consecin╚Ť─â a rolului o. ├«n crea╚Ťia muzical─â modern─â. Dintre lucr─ârile cu acest profil ce s-au impus pot fi men╚Ťionate: Hector Berlioz, Mare tratat de o. ╚Öi instrumenta╚Ťie (1844, completat ├«n 1905 de Richard Strauss ╚Öi Charles-Marie Widor, ├«n special cu ├«mbun─ât─â╚Ťirile tehnic-constructive aduse unor instr.), Fran├žois-Auguste Gevaert, Curs metodic de o. (1885), Hugo Riemann, O. (1902), Nikolai A. Rimski-Korsakov, Principii de o. (1913, trad. rom. 1959), Tehnica o. contemporane (1950, trad. rom. 1965), datorat muzicienilor it., compozitorul Alfredo Casella ╚Öi dirijorul Virgilio Mortari, precum ╚Öi voluminosul Tratat de o., ├«n patru c─âr╚Ťi, al lui Charles Koechlin (1954).

Orchestra╚Ťie dex online | sinonim

Orchestra╚Ťie definitie

Intrare: orchestra╚Ťie
orchestra╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e