Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

39 defini╚Ťii pentru orchestr─â

OM-ORCH├ëSTR─é, oameni-orchestr─â, s. m. 1. Muzicant ambulant care c├ónt─â simultan la mai multe instrumente. 2. Fig. Persoan─â care are mai multe competen╚Ťe. ÔÇô Din fr. homme-orchestre.
ORCHESTR├ü, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucat─â muzical─â pentru a putea fi executat─â de orchestr─â. ÔÇô Din fr. orchestrer.
ORCH├ëSTR─é, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumenti╚Öti care execut─â ├«mpreun─â compozi╚Ťii muzicale. ÔÖŽ Ansamblul instrumentelor muzicale la care c├ónt─â membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei s─âli de spectacol destinat─â orchestran╚Ťilor, situat─â ├«ntre scen─â ╚Öi sal─â, sub nivelul parterului. ÔŚŐ Fotoliu de orchestr─â = loc ├«n primele r├ónduri ├«ntr-o sal─â de concert sau, p. ext., ├«n orice sal─â de spectacol. 3. Spa╚Ťiu circular ├«n arhitectura teatrelor antice, situat ├«ntre avanscen─â ╚Öi gradene. [Var.: orh├ęstr─â s. f., (├«nv.) orch├ęstru s. n.] ÔÇô Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.
ORCHÉSTRU s. n. v. orchestră.
ORHÉSTRĂ s. f. v. orchestră.
ORCHESTR├ü, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucat─â muzical─â pentru a putea fi executat─â de orchestr─â. ÔÇô Din fr. orchestrer.
ORCH├ëSTR─é, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumenti╚Öti care execut─â ├«mpreun─â compozi╚Ťii muzicale la diverse instrumente. ÔÖŽ Ansamblul instrumentelor muzicale la care c├ónt─â membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei s─âli de spectacol destinat─â orchestran╚Ťilor, situat─â ├«ntre scen─â ╚Öi sal─â, sub nivelul parterului. ÔŚŐ Fotoliu de orchestr─â = loc ├«n primele r├ónduri ├«ntr-o sal─â de concert sau, p. ext., ├«n orice sal─â de spectacol. 3. Spa╚Ťiu circular ├«n arhitectura teatrelor antice, situat ├«ntre avanscen─â ╚Öi gradenuri. [Var.: orh├ęstr─â s. f., (├«nv.) orch├ęstru s. n.] ÔÇô Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.
ORCHÉSTRU s. n. v. orchestră.
ORHÉSTRĂ s. f. v. orchestră.
ORCHESTRÁ, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră.
ORCH├ëSTR─é, orchestre, s. f. 1. Ansamblu de instrumenti╚Öti care execut─â compozi╚Ťii muzicale la diverse instrumente. Orchestra ├«ncepu cu o indignare gra╚Ťioas─â. BACOVIA, O. 60. Auzeam... de departe o muzic─â, o orchestr─â, o fanfar─â. HOGA╚ś, M. N. 86. Dac─â fiece membru al unei orchestre ar voi s─â se aud─â el mai mult dec├«t to╚Ťi ceilal╚Ťi membri, acea orchestr─â n-ar produce nici o armonie. BOLLIAC, O. 263. ÔŚŐ (├Än metafore ╚Öi compara╚Ťii) Pierdut din stolul m├«ndrei lor orchestre, Ce trist r─âsun─â ciuturile mele ├Än lini╚Ötea ad├«nc─â din p─âdure. IOSIF, P. 47. Turturelele-n tenor ╚śi-alte voci m─âiestre, Toate dup─â glasul lor... Vor urma dup-acest cor Fel de fel de-orchestre. CO╚śBUC, P. I 301. 2. Parte a unui teatru situat─â ├«ntre scen─â ╚Öi primele scaune, de obicei sub nivelul parterului, destinat─â orchestran╚Ťilor. Fotoliu de orchestr─â v. fotoliu. ÔÇô Variante: orh├ęstr─â (C. PETRESCU, ├Ä. I 12) s. f., orch├ęstru (EMINESCU, O. I 100, NEGRUZZI, S. I 100) s. n.
ORCHÉSTRU s. n. v. orchestră.
ORHÉSTRĂ s. f. v. orchestră.
*om-orch├ęstr─â s. m., pl. o├ímeni-orch├ęstr─â
orchestrá (a ~) vb., ind. prez. 3 orchestreáză
orch├ęstr─â s. f., g.-d. art. orch├ęstrei; pl. orch├ęstre
orchestr├í vb., ind. prez. 1 sg. orchestr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. orchestre├íz─â
orch├ęstr─â s. f., g.-d. art. orch├ęstrei; pl. orch├ęstre
ORCHESTRÁ vb. (MUZ.) a instrumenta.
ORCHÉSTRĂ s. (MUZ.) (pop.) muzică.
ORCHESTR├ü vb. I. tr. A scrie fiecare dintre p─âr╚Ťile pentru instrumente ale unei compozi╚Ťii muzicale. [Var. orhestra vb. I. / cf. fr. orchestrer, it. orchestrare].
ORCH├ëSTR─é s.f. 1. Partea cea mai joas─â a teatrelor antice grece╚Öti, unde se executau dansurile ╚Öi ├«n care st─âtea corul. 2. Ansamblu de instrumenti╚Öti care execut─â compozi╚Ťii muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei ├«ntre scen─â ╚Öi public) unde st─â orchestra ├«ntr-un teatru etc. [Var. orhestr─â s.f. / cf. fr. orchestre, it., lat. orchestra].
ORHÉSTRĂ s.f. v. orchestră.
ORCHESTR├ü vb. tr. 1. a aranja o compozi╚Ťie muzical─â pentru orchestr─â. 2. a organiza o campanie, o mi╚Öcare revendicativ─â. (< fr. orchestrer)
ORCHÉSTRĂ s. f. 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)
A ORCHESTR├ü ~├ęz tranz. (piese muzicale) A aranja pentru a fi interpretat de orchestr─â; a instrumenta. /<fr. orchestrer
ORCH├ëSTR─é ~e f. 1) Grup de instrumente muzicale folosite la executarea unei buc─â╚Ťi muzicale. 2) Colectiv de muzican╚Ťi care execut─â piese muzicale la diferite instrumente. 3) Loc ├«ntr-un teatru (├«ntre scen─â ╚Öi sal─â, mai jos de parter) rezervat pentru muzican╚Ťi. [G.-D. orchestrei] /<fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra
orchestr├á v. a dispune pentru orchestr─â o compozi╚Ťiune muzical─â.
orchestr─â f. 1. partea teatrului grec ce servia la evolu╚Ťiunile corului; 2. locul unde stau muzican╚Ťii ├«ntrÔÇÖun teatru sau concert; 3. partea unui teatru destinat spectatorilor ╚Öi a╚Öezat ├«ntre muzican╚Ťi ╚Öi parter; 4. totalitatea muzican╚Ťilor cari c├ónt─â ├«ntrÔÇÖun concert.
*orh├ęstr─â1 f., pl. e (vgr. orh├ęstra, d. orh├ęomai, dansez; lat. it. orchestra; fr. orchestre [f. p├«n─â ├«n sec. XVIII, apo─ş m.]). ├Än vech─şu teatru grecesc, locu dintre scen─â ╚Öi spectator─ş, unde dansa coru, ─şar ├«n teatru de az─ş, locu unde ╚Öed muzican╚Ťi─ş, ├«ntre scen─â ╚Öi spectator─ş. Totalitatea acestor muzican╚Ť─ş. Band─â de muzican╚Ť─ş f─âr─â instrumente de suflat, ci numa─ş cu instrumente cu coarde. (Barb. capel─â). Fotoli┼ş de orhestr─â, scaun din primu r├«nd al stalulu─ş. V. fanfar─â, meterhanea ╚Öi tabulhana.[1]
*orhestr├ęz1 v. tr. (fr. orchestrer). Combin p. orchestr─â diferitele p─âr╚Ť─ş ale une─ş compozi╚Ťiun─ş muzicale (instrumentez).[1]
ORCHESTRA vb. (MUZ.) a instrumenta.
ORCHESTR─é s. (MUZ.) (pop.) muzic─â.
om-orch├ęstr─â s. m. ÔÖŽ 1. Om care c├ónt─â la mai multe instrumente ÔŚŐ ÔÇ×Un om-orchestr─â: maracasse, chitar─â, saxofon, muzicu╚Ť─â, voce ÔÇô M. G.ÔÇŁ R.l. 30 I 75 p. 4; v. ╚Öi Sc. 29 I 80 p. 5; v. ╚Öi om-revist─â ÔÖŽ 2. Om complex, cu preocup─âri foarte diverse ÔŚŐ ÔÇ×X se ╚Öi lansase ca profesor de filozofie, pianist, ziarist, dramaturg, eseist ╚Öi romancier. De la un asemenea om-orchestr─â ne-am fi a╚Öteptat la o simfonie de idei.ÔÇŁ Gaz. lit. 5 IV 61 p. 8 (din om + orchestr─â, dup─â fr. homme orchestre; PR 1964)
orchestra bells (cuv. engl.) v. joc de clopo╚Ťei.
orchestr─â (fr. din gr. orchestra ÔÇô v. tragedie (1)), ansamblul instrumenti╚Ötilor care execut─â ├«mpreun─â o lucrare muzical─â. O. este, ├«n general, o forma╚Ťie stabil─â, cu un num─âr precis de membri, organizat─â ├«n vederea sus╚Ťinerii de concerte (1). Ea poate func╚Ťiona ca o institu╚Ťie independent─â (de tipul filarmonicilor*) sau poate apar╚Ťine unei institu╚Ťii artistice cu profil lateral (radiodifuziune, teatru muzical etc.). ╚Üin├ónd seama de num─ârul ╚Öi felul instrumentelor folosite, de repertoriul (1) executat ╚Öi de modalit─â╚Ťile de prezentare ├«n public, exist─â: o. simfonic─â, constituit─â dup─â o schem─â precis─â de organizare cuprinz├ónd instr. de coarde, instr. de suflat din lemn ╚Öi din alam─â precum ╚Öi instr. de percu╚Ťie, totaliz├ónd ├«n mod obi╚Önuit 80-100 instrumenti╚Öti; sub conducerea unui dirijor, o. simf. prezint─â ├«n public lucr─âri simf. alese din vastul repertoriu existent ce cuprinde muzic─â din sec. 18-20; o. de oper─â, av├ónd ├«n general aceea╚Öi alc─âtuire cu o. simf., dar fiind destinat─â sus╚Ťinerii rolului de acomp. ├«n spectacolul de oper─â* ╚Öi balet*; ├«i este rezervat un spa╚Ťiu special al s─âlii, numit fosa* de o.; o. de camer─â, forma╚Ťie mai restr├óns─â, cu un num─âr variabil de instr. (├«ntre 10-30) alc─âtuit─â ├«n func╚Ťie de necesit─â╚Ťile pieselor executate; acestea apar╚Ťin fie repertoriului vechi, anterior clasicismului* (secolele 16-18), fie celui contemporan; ├«n general fiecare instr. are un rol distinct, o participare (partid─â*) independent─â ca ├«n muzica de camer─â*, instr. reprezent├ónd spre deosebire de o. simf. partide* individuale, iar prezen╚Ťa dirijorului nu este ├«ntotdeauna necesar─â; o. de coarde, ansamblu instr. format numai din instr. de coarde cu arcu╚Ö (vl. I ╚Öi II, vle., vcli., c-ba╚Öi); pentru executarea basului continuu*, ├«n lucr─ârile din epoca baroc─â*, este introdus ╚Öi clavecinul*; o. de instr. vechi, specializat─â ├«n interpretarea c├ót mai fidel─â a muzicii din Rena╚Ötere* ╚Öi baroc, cuprinde doar instr. de epoc─â; o. de instrumente de suflat cuprinde, dintre participantele o. simf., numai instr. de suflat din lemn ╚Öi alam─â; repertoriul, mai restr├óns, este completat cu transcrip╚Ťii* ╚Öi aranjamente*; o. de muzic─â militar─â, (fanfara (6)), ansamblu mai mare de sufl─âtori cuprinz├ónd, al─âturi de instr. de suflat obi╚Önuite, diferite instr. speciale care, prin sonoritatea lor puternic─â, sunt utile ├«n concertele prezentate ├«n aer liber; instr. de percu╚Ťie* sunt de asemenea larg prezentate; o. de jazz* se bazeaz─â ├«n principal pe instr. de suflat. (cl., sax., trp., trb.) ╚Öi percu╚Ťie; spre deosebire de grup─ârile de soli╚Öti care se sprijin─â pe improviza╚Ťie*, o. mare de jazz (big band) utilizeaz─â ╚Öi aranjamente scrise; o. semisimfonic─â, forma╚Ťie cu rol de acomp. ├«n spectacole de c├óntece ╚Öi dansuri; o. de muzic─â u╚Öoar─â ╚Öi de dans ╚Öi alte forme asem─ân─âtoare (o. de estrad─â, de salon, de promenad─â), sunt asambluri instr. specializate ├«n prezentarea repertoriului de divertisment, componen╚Ťa instrumental─â fiind foarte variabil─â; o. de muzic─â popular─â, specializat─â ├«n prezentarea unui repertoriu folc. na╚Ťional, cuprinde instr. tradi╚Ťionale ale respectivului popor.
ORCHESTRA NA╚ÜIONAL─é RADIO, ansamblu simfonic ├«nfiin╚Ťat, ├«n 1928, de M. Jora, cu scopul de a sus╚Ťine concerte simfonice publice, difuzate la radio ├«n direct. Una dintre primele orchestre radio din Europa. Prezint─â publicului partituri celebre ╚Öi prime audi╚Ťii, din crea╚Ťia universal─â ╚Öi rom├óneasc─â al─âturi de dirijori ╚Öi soli╚Öti de valoare. Realizeaz─â ├«nregistr─âri ╚Öi turnee.
omul-orchestr─â expr. 1. om descurc─âre╚Ť ├«n orice ├«mprejurare; om ├«ntreprinz─âtor, priceput la toate. 2. clovn care c├ónt─â la mai multe instrumente o dat─â. 3. muzician care ├«nregistrez─â un album ├«n studio c├ónt├ónd la toate instrumentele (f─âr─â acompaniamentil altor instrumenti╚Öti).
orchestră, orchestre s. f. grup de prieteni, gașcă.

Orchestr─â dex online | sinonim

Orchestr─â definitie

Intrare: orchestr─â
orchestru
orchestr─â substantiv feminin
orhestr─â
Intrare: orchestra
orchestra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: om-orchestr─â
om-orchestr─â admite vocativul substantiv masculin