orceag definitie

9 definiții pentru orceag

ORCEÁG, orceaguri, s. n. (Bot.; reg.) Arpagic. – Et. nec.
ORCEÁG, orceaguri, s. n. (Bot.; reg.) Arpagic. – Et. nec.
ORCEÁG, orceaguri, s. n. (Regional) Arpagic. (Fig.) Băieții se nasc mărunței, târtăcuțe, ceapă mică, orceag. STANCU, D. 87.
orceág (reg.) s. n., pl. orceáguri
orceág s. n., pl. orceáguri
ORCEÁG s. v. arpagic, ceapă de sămânță.
arpagíc m. ca plantă și n. fără pl. ca marfă (turc. arpağyk, dim d. arpa, orz; bg. arpağik). Un fel de ceapă mică sălbatică și cultivată (állium schoenóprasum). Alt fel de ceapă mică care se întrebuințează ca sămînță, din care se dezvoltă ceapa cea mare. – Și arbagic (Munt.) și (h)arpagică saŭ -cică (est). În Olt. orceag.
orceág (ea dift.) n., pl. colectiv urĭ (cp. cu turc. oğak, horn, casă, familie, strat de legume, de unde ar fi ĭeșit înț. de „arpagic”. Cp. cu harșa, turc. hașa. V. ogeac). Vest. Arpagic. V. borceag.
orceag s. v. ARPAGIC. CEAPĂ DE SĂMÎNȚĂ.

orceag dex

Intrare: orceag
orceag substantiv neutru