orcan definitie

2 intrări

12 definiții pentru orcan

ORCÁN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan.
ORCÁN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan.
ORCÁN, orcane, s. n. (Învechit și arhaizant) Uragan. Văzduhul se cutremură ca la suflarea orcanului. SADOVEANU, O. I 106. Auzul îi urlă ca un orcan. DELAVRANCEA, S. 28. Orcanul însuși stă domol Și-n ginduri dulci se pierde. COȘBUC, P. I 65. ◊ Fig. Mă topesc tainic, însă mereu De ale patimilor orcane. EMINESCU, O. I 26.
orcán (ciclon) s. n., pl. orcáne
orcán s. n., pl. orcáne
ORCÁN s. n. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. (< germ. Orkan)
orcán (-ni), s. n. – Uragan. Germ. Orkan (Candrea; Scriban). Termen literar, fără uz curent.
orcan n. uragan; fig. ale patimilor orcane EM.
Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmă (1326) tatălui său Osman I; el își întinse domnia până la porțile Constantinopolii și muri în 1360.
*orcán, V. uragan.
*uragán n., pl. e (fr. ouragan, sp. huracán, cuv. din limba Caraĭbilor). Vijălie impetuoasă și cu vîrtejurĭ care pornește din zona tropică și bîntuĭe pin Antile și împrejurimĭ. Fig. Colosală deslănțuire de pasiunĭ: uragan politic. – Fals orcan (Trans.), după germ. orkan.
ORCAN, (16 B III 297; Aș Br 17) n. turc.; Urcan, S., ard., act.

orcan dex

Intrare: orcan
orcan substantiv neutru
Intrare: Orcan
Orcan