Definiția cu ID-ul 688615:
obî́rcuĭ și
-ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V.
bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și
orbî́cîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157),
(h)orbócăĭ, (h)orbắcăĭ (Munt.),
obercăĭ saŭ
-ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și
urbúguĭ (Serbia). Forma
a orbecá (oarbec saŭ orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V.
díbuĭ. Orbăcăi dex online | sinonim
Orbăcăi definitie