6 definiții pentru orbitor
ORBITÓR, -OÁRE, orbitori, -oare,
adj. Care supără, care tulbură vederea; care orbește. ♦
Fig. Care întunecă mintea, tulbură rațiunea. ♦
Fig. Uluitor. –
Orbi +
suf. -tor.
ORBITÓR, -OÁRE, orbitori, -oare,
adj. Care te orbește, care te face să nu poți privi cu ochi deschiși, care îți ia vederea. ♦
Fig. Care întunecă mintea, tulbură rațiunea. ♦
Fig. Uluitor. –
Orbi +
suf. -tor.
ORBITÓR, -OÁRE, orbitori, -oare,
adj. Care te orbește, care te face să nu poți privi cu ochii deschiși, care îți ia vederea. Grădinile risipeau... miresme și colori, intr-un soare orbitor și subt un cer de mătasă sinilie. SADOVEANU, Z. C. 269. Vechiul oraș domnesc... se arăta în lumina orbitoare, indistinct și risipit. GALACTION, O. I 346. ◊
Fig. O sală orbitoare de lux, oglinzi și lumini. CAMIL PETRESCU, T. II 255.
orbitór adj. m.,
pl. orbitóri;
f. sg. și
pl. orbitoáre
orbitór adj. m., pl. orbitóri; f. sg. și pl. orbitoáre ORBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre lumină) Care orbește; de mare intensitate. 2) fig. Care uimește peste măsură. /a orbi + suf. ~tor Orbitor dex online | sinonim
Orbitor definitie