orbitolínă s. f., g.-d. art. orbitolínei; pl. orbitolíne

orbitolínă s. f., g.-d. art. orbitolínei; pl. orbitolíne

ORBITOLÍNĂ s. f. gen fosil de foraminifere neperforate, cu țesut în formă conică sau lenticulară. (< fr. orbitoline)

ORBITO- „orbită, orbital”. ◊ L. orbita „linie circulară, orbită” > fr. orbito-, germ. id., engl. id. > rom. orbito-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă radiologică utilizată pentru diagnosticul neoformațiilor intraorbitale; ~ide (v. -id), s. n. pl., foraminifere perforate, de talie mare, cu țest biconvex, din senonianul superior; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., foraminifere din familia peneroplidelor, cu țest neperforat discoidal, cu camere dezvoltate inițial în spirală; ~steg (v. -steg), s. n., carapace de formă lenticulară, specifică unor foraminifere.