Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru orbita

ORB├ŹT, -─é, orbi╚Ťi, -te, adj. 1. Lipsit de vedere sau cu vederea sl─âbit─â. 2. Fig. Cu mintea ├«ntunecat─â (de furie, de durere etc.), f─âr─â discern─âm├ónt, scos din min╚Ťi, ├«nnebunit, z─âp─âcit. ÔÖŽ Fermecat, fascinat, uluit. ÔÇô V. orbi.
ORB├ŹT─é, orbite, s. f. 1. Traiectorie ├«n form─â de curb─â (├«nchis─â) pe care o parcurge un mobil. ÔÖŽ Drumul real parcurs de un astru. ÔŚŐ Orbit─â aparent─â = drumul aparent al unui astru pe bolta cereasc─â, proiec╚Ťie a drumului s─âu real. 2. Fiecare dintre cele dou─â cavit─â╚Ťi osoase ale craniului, ├«n care se afl─â globul ocular. 3. Fig. Sfera, domeniul de ac╚Ťiune sau de influen╚Ť─â. ÔÇô Din fr. orbite, lat. orbita.
ORB├ŹT, -─é, orbi╚Ťi, -te, adj. 1. Lipsit de vedere, cu vederea sl─âbit─â. 2. Fig. Cu mintea ├«ntunecat─â (de furie, de durere etc.), f─âr─â discern─âm├ónt, scos din min╚Ťi, ├«nnebunit, z─âp─âcit. ÔÖŽ Fermecat, fascinat, uluit. ÔÇô V. orbi.
ORB├ŹT─é, orbite, s. f. 1. Traiectorie ├«n form─â de curb─â (├«nchis─â) pe care o parcurge un mobil. ÔÖŽ Drumul real parcurs de un astru. ÔŚŐ Orbit─â aparent─â = drumul aparent proiectat pe bolta cereasc─â pe care se deplaseaz─â un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele dou─â cavit─â╚Ťi osoase ale craniului, ├«n care se afl─â globul ocular. 3. Fig. Sfera sau mediul unei activit─â╚Ťi oarecare; sfer─â de ac╚Ťiune sau de influen╚Ť─â. ÔÇô Din fr. orbite, lat. orbita.
ORB├ŹT, -─é, orbi╚Ťi, -te, adj. 1. Lipsit de vedere, cu vederea ├«ntunecat─â. Sc─âlda╚Ťi ├«ntr-o str─âlucire alb─â r─âm├«nem orbi╚Ťi c├«teva clipe. BART, S. M. 29. 2. Cu mintea ├«ntunecat─â (de furie, de ciud─â, de durere etc.), scos din min╚Ťi. V. z─âp─âcit. ╚śtefan-vod─â Tom╚Öa st─âtea m─âre╚Ť pe calul lui ar─âbesc ╚Öi nu vedea pe nimeni, orbit ╚Öi ├«nfierbintat. SADOVEANU, O. VII 72.
ORB├ŹT─é, orbite, s. f. 1. Traiectoria ├«nchis─â a unui corp ceresc. Orbita p─âm├«ntului. a Dou─â stele ├«╚Öi ├«ncruci╚Öeaz─â orbitele ├«n univers. BOGZA, C. O. 285. 2. Fig. Sfera sau mediul unei activit─â╚Ťi oarecare; sfer─â de influen╚Ť─â. 3. Cavitate osoas─â a craniului ├«n care se afl─â globul ocular. Albia uscat─â a torentului... apare ├«ngrozitor de trist─â ╚Öi dureroas─â, ca orbitele f─âr─â ochi ale unui mutilat. BOGZA, O. 210. Vorbea acum gr─âbit ╚Öi grav ╚Öi ochii lui nelini╚Öti╚Ťi ├«i jucau necontenit ├«n orbite. SADOVEANU, O. VI 353. [Ochii] ├«notau ├«n orbitele lor. EMINESCU, N. 34.
orb├şt─â s. f., g.-d. art. orb├ştei; pl. orb├şte
orbitá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. orbiteáză
orb├şt─â s. f., pl. orb├şte
ORB├ŹT─é s. 1. (ASTRON.) (rar) cerc, (├«nv. ╚Öi pop.) crug. 2. (ANAT.) (pop.) g─âvan, scov├órlie, v─âg─âun─â, (├«nv. ╚Öi reg.) melci. (~ a ochiului.)
ORB├ŹT─é s.f. 1. Traiectorie ├«nchis─â a unui corp ceresc. ÔÖŽ (Mec.) Traiectorie ├«nchis─â parcurs─â de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoas─â a craniului ├«n care este a╚Öezat ochiul. 3. (Fig.) Sfer─â de activitate; sfer─â de influen╚Ť─â. [< fr. orbite, cf. it. orbita].
ORBITÁ vb. intr. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită. (< fr. orbiter)
ORB├ŹT─é s. f. 1. traiectorie ├«nchis─â parcurs─â de un mobil, de un electron etc. ÔŚŐ drum real parcurs de un corp ceresc. 2. fiecare dintre cavit─â╚Ťile osoase ale craniului ├«n care se afl─â ochiul. 3. (fig.) sfer─â de activitate; zon─â de influen╚Ť─â exercitat─â de o persoan─â etc. (< fr. orbite, lat. orbita)
ORB├ŹT─é ~e f. 1) Traiectorie curb─â a unui corp ceresc, av├ónd drept surs─â de mi╚Öcare un alt corp ceresc. 2) Cavitate osoas─â ├«n care se afl─â globul ocular. 3) fig. Sfer─â de ac╚Ťiune sau de influen╚Ť─â. /<fr. orbite, lat. orbita
orbit a. 1. devenit orb; 2. fig. r─ât─âcit.
orbită f. 1. drum ce descrie o planetă în jurul soarelui; 2. cavitate în care e așezat ochiul.
*orb├şt─â ╚Öi (ma─ş bine) ├│rbit─â f., pl. e (lat. ├│rbita, d. orbis, circumferen╚Ť─â). Curb─â pe care o descrie o planet─â sa┼ş o comet─â ├«n prejuru soarelu─ş. Cavitatea ├«n care se afl─â och─şu (V. melc─ş): ochi─ş ├«─ş ─şe╚Öise din orbite de spa─şm─â.
ORBITĂ s. 1. (ASTRON.) (rar) cerc, (înv. și pop.) crug. 2. (ANAT.) (pop.) găvan, scovîrlie, văgăună, (înv. și reg.) melci. (~ a ochiului.)
excentricitatea orbitei, exprim─â valoarea raportului dintre diferen╚Ťa Soare-P─âm├ónt la afeliu ╚Öi periheliu ╚Öi suma lor; acest raport variaz─â ├«ntr-o perioad─â de cca. 93 000 ÔÇô 100 000 ani ╚Öi are ca efect varia╚Ťia insola╚Ťiei totale. V. ╚Öi Milancovic.
a intra pe orbit─â expr. (intl.) a fi ├«n form─â, a ac╚Ťiona cu succes.

Orbita dex online | sinonim

Orbita definitie

Intrare: orbit─â
orbit─â substantiv feminin
Intrare: orbita
orbita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: orbit
orbit adjectiv