orbicular definitie

12 definiții pentru orbicular

ORBICULÁR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjoară pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.
ORBICULÁR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjură pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.
ORBICULÁR, orbiculari, adj. m. (Despre mușchi) Care are o formă circulară și e plasat în jurul anumitor orificii, asupra cărora acționează. ◊ (Substantivat). Mușchi de formă circulară care pune în mișcare pleoapele și buzele. Orbicularii pleoapelor și ai buzelor. ANATOMIA 161.
orbiculár adj. m., pl. orbiculári; f. orbiculáră, pl. orbiculáre
orbiculár adj. m., pl. orbiculári; f. sg. orbiculáră, pl. orbiculáre
ORBICULÁR adj. v. circular, globular, rotund, sferic, sferiform.
ORBICULÁR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦ s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționând asupra lor. [Cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis].
ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis)
ORBICULÁR1 ~ă (~i, ~e) Care este rotund; circular. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularis
ORBICULÁR2 ~i m. Mușchi sub formă de cerc. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularis
*orbiculár, -ă adj. (lat. orbicularis). Circular, ca cercu: mușchĭ circular (la gură, la ochĭ).
orbicular adj. v. CIRCULAR. GLOBULAR. ROTUND. SFERIC. SFERIFORM.

orbicular dex

Intrare: orbicular
orbicular adjectiv