orbeca definitie

10 definiții pentru orbeca

ORBECÁ, órbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din orb2.
ORBECÁ, órbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din orb2.
ORBECÁ vb. I v. orbecăi.
orbecá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 órbecă
orbecá vb., ind. prez. 1 sg. orbéc, 3 sg. și pl. orbécă
ORBECÁ vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.
A ORBECÁ órbec intranz. înv., reg. v. A ORBECĂI. /Din orb
orbecà v. a umbla pipăind. [Derivat din orb].
obî́rcuĭ și -ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V. bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și orbî́cîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orbócăĭ, (h)orbắcăĭ (Munt.), obercăĭ saŭ -ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și urbúguĭ (Serbia). Forma a orbecá (oarbec saŭ orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V. díbuĭ.
orbeca vb. v. BÎJBÎI. DIBUI. ORBECĂI. PIPĂI.

orbeca dex

Intrare: orbeca
orbeca verb grupa I conjugarea I