Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru orbeca

ORBEC├ü, ├│rbec, vb. I. Intranz. (├Änv. ╚Öi reg.) A orbec─âi. ÔÇô Din orb2.
ORBEC├ü, ├│rbec, vb. I. Intranz. (├Änv. ╚Öi reg.) A orbec─âi. ÔÇô Din orb2.
ORBECÁ vb. I v. orbecăi.
orbecá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 órbecă
orbec├í vb., ind. prez. 1 sg. orb├ęc, 3 sg. ╚Öi pl. orb├ęc─â
ORBECÁ vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.
A ORBECÁ órbec intranz. înv., reg. v. A ORBECĂI. /Din orb
orbecà v. a umbla pipăind. [Derivat din orb].
ob├«╠ürcu─ş ╚Öi -─ş├ęsc v. intr. (vsl. *o-br┼şkati = *br┼şkati. V. b├«rc├«─ş). Buc. Horh─â─ş, bojb─â─ş, r─ât─âcesc pe drum ne╚Ötiut or─ş pin ├«ntuneric. ÔÇô ╚śi orb├«╠üc├«─ş (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orb├│c─â─ş, (h)orbß║»c─â─ş (Munt.), oberc─â─ş sa┼ş -─ş├ęsc, orbec─â─şesc (Cant.) ╚Öi urb├║gu─ş (Serbia). Forma a orbec├í (oarbec sa┼ş orbec), dat─â de uni─ş, ├«mi pare fabricat─â ca s─â sus╚Ťin─â etim. orb. V. d├şbu─ş.
orbeca vb. v. BÎJBÎI. DIBUI. ORBECĂI. PIPĂI.

Orbeca dex online | sinonim

Orbeca definitie

Intrare: orbeca
orbeca verb grupa I conjugarea I