Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru orbec─âire

ORBEC─é├Ź, orb├ęc─âi, vb. IV. Intranz. A umbla (├«ncoace ╚Öi ├«ncolo) pip─âind ╚Öi r─ât─âcind (ca orbul2) prin ├«ntuneric; a dibui, a b├ójb├ói, a orbeca. [Prez. ind. ╚Öi: orbec─âiesc. ÔÇô Var.: orb─âc─â├ş vb. IV] ÔÇô Orbeca + suf. -─âi.
ORBEC─é├ŹRE, orbec─âiri, s. f. Faptul de a orbec─âi; dibuial─â, b├ójb├óial─â, r─ât─âcire, orbecare. ÔÇô V. orbec─âi.
ORBEC─é├Ź, orbec─âiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (├«ncoace ╚Öi ├«n colo) pip─âind ╚Öi r─ât─âcind (ca orbul2) prin ├«ntuneric; a dibui, a b├ójb├ói, a orbeca. [Prez. ind. ╚Öi: orb├ęc─âi. ÔÇô Var.: orb─âc─â├ş vb. IV] ÔÇô Orbeca + suf. -─âi.
ORBEC─é├ŹRE, orbec─âiri, s. f. Faptul de a orbec─âi; dibuial─â, b├ójb├óial─â, r─ât─âcire, orbecare. ÔÇô V. orbec─âi.
ORBEC─é├Ź, orbec─âiesc ╚Öi orbec─âi, vb. IV. Intranz. A umbla ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo pip─âind ╚Öi r─ât─âcind (ca orbii) prin ├«ntuneric, a dibui, a b├«jb├«i. ╚śi-╚Öi ├«nchipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbec─âiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. Mergind s─â orbec─âie ├«n tenebrele cartierelor m─ârgina╚Öe. C. PETRESCU, C. V. 280. Taini╚Ťi ├«ncilcite te scoboar─â ├«n ad├«ncimile ├«ntunecoase ale muntelui, ├«n care ├«naintezi orbec─âind ╚Öi de la. o vreme p─â╚Öe╚Öti tot mai ├«ncet, tot mai cu grij─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 137. ÔÇô Variante: orb─âc─â├ş (POPA, V. 83, ISPIRESCU, L. 59, POPESCU, B. II 31) vb. IV, orbec├í (SBIERA, P. 258) vb. I.
ORBEC─é├ŹRE, orbec─âiri, s. f. Faptul de a orbec─âi; dibuial─â, b├«jb├«ial─â, r─ât─âcire.
!orbec─â├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. orb├ęc─âie/orbec─âi├ę╚Öte, imperf. 3 sg. orbec─âi├í; conj. prez. 3 s─â orb├ęc─âie/s─â orbec─âi├ísc─â
orbec─â├şre s. f., g.-d. art. orbec─â├şrii; pl. orbec─â├şri
orbec─â├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. orbec─âi├ęsc, imperf. 3 sg. orbec─âi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. orbec─âi├ísc─â
orbec─â├şre s. f., g.-d. art. orbec─â├şrii; pl. orbec─â├şri
ORBEC─é├Ź vb. v. b├ójb├ói.
ORBEC─é├ŹRE s. v. b├ójb├óial─â.
A ORBEC─é├Ź ~i├ęsc intranz. A umbla dintr-o parte ├«n alta, r─ât─âcind prin ├«ntuneric, pip─âind ca un orb. /a orbeca + suf. ~─âi
orb─âc─â├Č v. a umbla pip─âind: orb─âc─âi prin p─âdure ISP. [V. orbec├á].
ob├«╠ürcu─ş ╚Öi -─ş├ęsc v. intr. (vsl. *o-br┼şkati = *br┼şkati. V. b├«rc├«─ş). Buc. Horh─â─ş, bojb─â─ş, r─ât─âcesc pe drum ne╚Ötiut or─ş pin ├«ntuneric. ÔÇô ╚śi orb├«╠üc├«─ş (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orb├│c─â─ş, (h)orbß║»c─â─ş (Munt.), oberc─â─ş sa┼ş -─ş├ęsc, orbec─â─şesc (Cant.) ╚Öi urb├║gu─ş (Serbia). Forma a orbec├í (oarbec sa┼ş orbec), dat─â de uni─ş, ├«mi pare fabricat─â ca s─â sus╚Ťin─â etim. orb. V. d├şbu─ş.
orbß║»c─â─ş ╚Öi orb├ęc─â─ş sa┼ş -─ş├ęsc, V. ob├«rc├«─ş.
ORBECĂI vb. a bîjbîi, a dibui, a pipăi, (înv. și reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moșcoti. (A ~ prin întuneric.)
ORBECĂIRE s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

Orbec─âire dex online | sinonim

Orbec─âire definitie

Intrare: orbec─âi
orbec─âi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
orbec─âi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: orbec─âire
orbec─âire substantiv feminin