orbețire definitie

2 intrări

3 definiții pentru orbețire

ORBEȚÍ, orbețesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se milogi, a cerși.
ORBEȚÍ, orbețesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se milogi, a cerși. – Din orbeț.
ORBEȚÍRE, orbețiri, s. f. v. ORBEȚI. – [DLRM]

orbețire dex

Intrare: orbeți
orbeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: orbețire
orbețire