orbălțitură definitie

8 definiții pentru orbălțitură

ORBĂLȚĂTÚRĂ s. f. v. orbălțitură.
ORBĂLȚITÚRĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătúră s. f.] – Orbălți + suf. -tură.
ORBĂLȚĂTÚRĂ s. f. v. orbălțitură.
ORBĂLȚITÚRĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătúră s. f.] – Orbălți + suf. -tură.
ORBĂLȚĂTÚRĂ, orbălțături, s. f. (Popular) Infecție provocată de orbalț. M-am spălat de orbălțătură, de roșeață. PĂSCULESCU, L. P. 134. – Variantă: orbălțitúră (ȘEZ III 140) s. f.
ORBĂLȚITÚRĂ s. f. v. orbălțătură.
orbălțitúră (reg.) s. f., g.-d. art. orbălțitúrii; pl. orbălțitúri
orbălțitúră s. f., g.-d. art. orbălțitúrii; pl. orbălțitúri

orbălțitură dex

Intrare: orbălțitură
orbălțătură
orbălțitură substantiv feminin