Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru orbălțitură
ORBĂLȚĂTÚRĂ s. f. v. orbălțitură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ORBĂLȚITÚRĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătúră s. f.] – Orbălți + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ORBĂLȚĂTÚRĂ s. f. v. orbălțitură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ORBĂLȚITÚRĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătúră s. f.] – Orbălți + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ORBĂLȚĂTÚRĂ, orbălțături, s. f. (Popular) Infecție provocată de orbalț. M-am spălat de orbălțătură, de roșeață. PĂSCULESCU, L. P. 134. – Variantă: orbălțitúră (ȘEZ III 140) s. f.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ORBĂLȚITÚRĂ s. f. v. orbălțătură.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
orbălțitúră (reg.) s. f., g.-d. art. orbălțitúrii; pl. orbălțitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
orbălțitúră s. f., g.-d. art. orbălțitúrii; pl. orbălțitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
Orbălțitură dex online | sinonim
Orbălțitură definitie
Intrare: orbălțitură
orbălțătură
orbălțitură substantiv feminin
