orbălțit definitie

2 intrări

8 definiții pentru orbălțit

ORBĂLȚÍ, orbălțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. – V. orbalț.
ORBĂLȚÍT, -Ă, orbălțiți, -te, adj. (Reg.) Bolnav de orbalț; umflat (de orbalț). – V. orbălți.
ORBĂLȚÍ, orbălțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. – V. orbalț.
ORBĂLȚÍT, -Ă, orbălțiți, -te, adj. (Reg.) Bolnav de orbalț; umflat (de orbalț). – V. orbălți.
orbălțí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțésc, imperf. 3 sg. orbălțeá; conj. prez. 3 să orbălțeáscă
orbălțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțésc, imperf. 3 sg. orbălțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. orbălțeáscă
A ORBĂLȚÍ ~ésc tranz. pop. A face să se orbălțească. /Din orbalț
A SE ORBĂLȚÍ mă ~ésc intranz. pop. A se îmbolnăvi de orbalț. /Din orbalț

orbălțit dex

Intrare: orbălți
orbălți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: orbălțit
orbălțit