Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru oratoriu

ORAT├ôRIU2, -IE, oratorii, adj. (├Änv.) Oratoric. ÔÇô Din lat. oratorius.
ORAT├ôRIU1, oratorii, s. n. 1. Compozi╚Ťie muzical─â ampl─â, pentru cor, soli╚Öti ╚Öi orchestr─â, destinat─â a fi interpretat─â ├«n concert ╚Öi care ilustreaz─â o ac╚Ťiune dramatic─â; p. restr. cantat─â. 2. (├Änv.) Capel─â mic─â sau ├«nc─âpere ├«ntr-o locuin╚Ť─â particular─â, servind drept loc de rug─âciune f─âr─â acces public; paraclis. ÔÇô Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire.
ORAT├ôRIU1, oratorii, s. n. 1. Compozi╚Ťie muzical─â simfonic─â de mare ├«ntindere, scris─â pe o tem─â dramatic─â, pentru orchestr─â, cor ╚Öi soli╚Öti vocali ╚Öi destinat─â a fi interpretat─â ├«n concert; p. restr. cantat─â. 2. (├Änv.) Mic edificiu sau ├«nc─âpere ├«ntr-o locuin╚Ť─â particular─â, servind drept loc de rug─âciune; paraclis. ÔÇô Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire.
ORAT├ôRIU2, -IE, oratorii, adj. (├Änv.) Oratoric. ÔÇô Din lat. oratorius.
ORAT├ôRIU, oratorii, s. n. 1. Compozi╚Ťie muzical─â simfonic─â de mare ├«ntindere, scris─â pe o tem─â dramatic─â, pentru orchestr─â, cor ╚Öi soli╚Öti vocali; (prin restric╚Ťie) cantat─â. Oratoriile de Bach. 2. (├Änvechit) Mic edificiu sau ├«nc─âpere, separat─â sau f─âc├«nd parte dintr-o locuin╚Ť─â, destinat─â s─â serveasc─â drept loc de rug─âciune; paraclis. Oratoriul este ├«ntr-un turn mic. Are numai o fereastr─â cu gratii. NEGRUZZI, S. III 430.
oratóriu1 (înv.) [riu pron. riu] adj. m., f. oratórie (-ri-e); pl. m. și f. oratórii
orat├│riu2 [riu pron. riu] s. n., art. orat├│riul; pl. orat├│rii, art. orat├│riile (-ri-i-)
oratóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. oratórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. oratórii
orat├│riu s. n. [-ria pron. -riu], art. orat├│riul; pl. orat├│rii, art. orat├│riile (sil. -ri-i-)
ORATÓRIU s. v. paraclis.
ORAT├ôRIU s.n. 1. Edificiu (capel─â, paraclis, ├«nc─âpere etc., situate de obicei ├«n m─ân─âstiri, biserici) rezervat reuniunilor f─âcute pentru rug─âciuni. ÔŚŐ Ordinul Oratoriului = ordin c─âlug─âresc catolic de ÔÇ×buni vorbitoriÔÇŁ, ├«ntemeiat la Roma ├«n sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (Muz.) Lucrare vocal-simfonic─â de mare ├«ntindere, scris─â pe o tem─â dramatic─â pentru cor, soli╚Öti ╚Öi orchestr─â; (p. restr.) cantat─â. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine ╚Öi asocia╚Ťii religioase. [Pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire].
ORATÓRIU s. n. lucrare vocal-simfonică de mare întindere, pe o temă dramatică, pentru soliști, cor și orchestră. (< lat. oratorium, it. oratoriu, fr. oratoire)
ORAT├ôRIU1 ~i n. 1) Compozi╚Ťie muzical─â de propor╚Ťii, scris─â pe un libret cu subiect lirico-dramatic de natur─â religioas─â sau, de cele mai multe ori, laic─â ╚Öi interpretat─â de cor, soli╚Öti ╚Öi orchestra simfonic─â. /<it., fr. oratorio
ORATÓRIU2 ~i n. 1) înv. Biserică mică într-un cimitir; paraclis; capelă. 2) înv. Loc dintr-o încăpere rezervat rugăciunii; capelă; paraclis. [Sil. -riu] /<lat. oratorium, fr. oratoire
oratoriu n. 1. mic─â capel─â particular─â; 2. Muz. specie de dram─â liric─â cu coprinsul religios. ÔĽĹ a. oratoric.
*orat├│ric, -─â adj. (d. orator, dup─â retoric). Relativ la eloc┼şen╚Ť─â: genu oratoric. ÔÇô Rar orat├│ri┼ş, -ie (lat. oratorius).
*orat├│ri┼ş n. (lat. oratorium, d. orare, a ruga). Loc de rug─âc─şune (mic─â capel─â), ├«ntrÔÇÖo cas─â. Un fel de dram─â muzical─â, cu subiect religios (it. oratorio): oratoriile lu─ş Haendel.
oratoriu s. v. PARACLIS.
cant├ít─â-orat├│riu s. f. (muz.) Compozi╚Ťie vocal-instrumental─â ├«n mai multe p─âr╚Ťi, av├ónd la baz─â un libret cu o desf─â╚Öurare dramatic─â ÔŚŐ ÔÇ×Nu departe ca sfer─â emo╚Ťional─â (de unde o anume monotonie a programului) s-a aflat cantata-oratoriu ┬źMihai Viteazul┬╗ de V.H.ÔÇŁ Sc. 29 X 78 p. 4 (din cantat─â + oratoriu; D.Muz.)
spect├ícol-orat├│riu s. n. Spectacol ├«n cadrul c─âruia se interpreteaz─â un oratoriu ÔŚŐ ÔÇ×Spectacol-oratoriu.ÔÇŁ Cont. 12 XII 69 p. 4. ÔŚŐ ÔÇ×Am avut prilejul s─â v─âd la Budapesta un spectacol-oratoriu cu trei piese ├«ntr-un act [...]ÔÇŁ R.lit. 31 XII 70 p. 25 (din spectacol + oratoriu)
oratoriu (< lat. oratorium), lucrare muzical─â de mari propor╚Ťii, cu caracter dramatic, pentru soli╚Öti*, cor (1) ╚Öi orchestr─â*, divizat─â ├«n mai multe p─âr╚Ťi, prezentat─â exclusiv ├«n cadrul concertului (1). ├Ä╚Öi trage r─âd─âcina din misterele medievale (v. dram─â liturgic─â), foarte populare ├«n sec. 16. Se apreciaz─â c─â prima lucrare de acest gen a fost prezentat─â la Roma, ├«n 1600 (La rappresentatione di Anima e di Corpo de Emilio Cavalieri). Un alt compozitor it., G. Carissimi ocup─â un loc important ├«n evolu╚Ťia o. ╚Öi ├«n stabilirea viitoarei sale forme prin introducerea recitatorului care nareaz─â subiectul, montarea ╚Öi costumele fiind excluse din acest moment. Alessandro Scarlatti introduce o alt─â schimbare ╚Öi anume, ├«nlocuie╚Öte ├«n unele p─âr╚Ťi aria (1) cu recitativul* pentru a evita monotonia. Printre crea╚Ťiile sale reprezentative se num─âr─â: Sacrificiul lui Avraam, Martiriul Sfintei Teodosia. Dup─â acest ├«nceput fructuos, genul intr─â, cu scurte perioade de revenire, ├«n declin o dat─â cu cre╚Öterea interesului pentru oper─â*, gen cu care nu de pu╚Ťine ori se confund─â (de ex. Moise ├«n Egipt de Rossini). ├Än Germania, o. s-a desprins din Geistliches Schauspiel, un spectacol pe text religios ├«nso╚Ťit de muzic─â, ce se apropia ca form─â* ╚Öi con╚Ťinut mai mult din pasiune*. ├Än sec. 17-18 dintre compozitorii germ. cu crea╚Ťii reprezentative se num─âr─â: H. Sch├╝tz, Reinhard Keiser, J. Mattheson, G. Ph. Telemann ╚Öi G. Fr. H├Ąndel, acesta din urm─â l─âs├ónd lucr─âri de referin╚Ť─â: Saul, Israel ├«n Egipt, Jephta, Josua, Judas Maccabeus, Acis ╚Öi Galatea, Hercule. ├Än sec. 19: Felix Mendelssohn-Bartholdy (Paul, Elias), Robert Schumann (o. laic Paradis ╚Öi Peri). Un loc aparte ├«n crea╚Ťia de o. ocup─â lucr─ârile lui Joseph Haydn Crea╚Ťiunea ╚Öi Anotimpurile ce se men╚Ťin p├ón─â ast─âzi ├«n repertoriul curent. ├Än Fran╚Ťa, introduce o. M.A. Charpentier (1634-1704), elev al lui G. Carissimi. Aici genul nu se bucur─â de adeziunea publicului larg. Totu╚Öi numele unor Jean-Baptiste Lully, Jean-Fran├žois Lesueur ╚Öi, mai t├órziu, cel al lui H. Berlioz, C. Franck, V dÔÇÖIndy r─âm├ón legate ╚Öi de literatura genului. ├Än sec. 20, o. cap─ât─â o nou─â dimensiune ├«n viziunea unor creatori ca: ╚śostakovici (C├óntarea p─âdurilor), Prokofiev (De straj─â p─âcii), Honegger (Ioana pe rug, Regele David), Stravinski (Oedipus Rex), W. Walton (S─ârb─âtoarea lui Belshazzar). Compozitorii rom├óni au g─âsit ├«n o. un gen predilect pentru a ├«nf─â╚Ťi╚Öa eroismul eviden╚Ťiat de marile evenimente istorice: Tudor Vladimirescu, Grivi╚Ťa noastr─â, Soarele neat├órn─ârii (Gh. Dumitrescu), Horia (A. Mendelsohn), C├óntare str─âbunilor (R Georgescu), Un p─âm├ónt numit Rom├ónia (L. Glodeanu), largul diapazon tematic reflect├óndu-se ├«n crea╚Ťii ca: O. Patimile ╚Öi ├Änvierea Domnului, O. bizantin de Cr─âciun (P. Constantinescu), Miori╚Ťa (├«n viziunile lui S. Todu╚Ť─â ╚Öi A. Vieru), precum ╚Öi Canti per Europa de Th. Grigoriu.
ORAT├ôRIU (< fr., it.) s. n. 1. Compozi╚Ťie muzical─â ampl─â pentru cor, soli╚Öti ╚Öi orchestr─â, destinat─â a fi interpretat─â ├«n concert, ╚Öi care ilustreaz─â o ac╚Ťiune dramatic─â (ini╚Ťial cu subiect religios). A ap─ârut la sf├ór╚Öitul sec. 16, ├«n Italia. Prima compozi╚Ťie de acest tip a fost ÔÇ×Reprezenta╚Ťia despre suflet ╚Öi trupÔÇŁ (Roma, 1600) de Emilio Cavalieri. Tipul clasic de o. a fost creat de Haendel, iar Bach l-a ridicat la o m─âiestrie artistic─â deosebit─â. Compozitori care au scris o.: Berthoven, Mendelssohn-Bartholdy, Berlioz, Listz, Dvo┼Ö├ík, Haydn, Schumann, Prokofiev, Honegger, ╚śostakovici, Franck, Sch├Ânberg, Hindemith, Stravinski, E. Elgar, Penderecki; ├«n muzica rom├óneasc─â: P. Constantinescu, Gh. Dumitrescu. V. cantat─â. 2. (├Än Evul Mediu) ├Änc─âpere ├«ntr-o locuin╚Ť─â particular─â sau capel─â mic─â, izolat─â, care servea ca loc de rug─âciune, nefiind destinat─â cultului public.

Oratoriu dex online | sinonim

Oratoriu definitie

Intrare: oratoriu
oratoriu adjectiv substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -ri pr. -r─şu