Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru oralitate

ORALIT├üTE s. f. 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a p─ârea vorbit, datorit─â caracterului spontan ╚Öi viu al dialogurilor care noteaz─â particularit─â╚Ťile vorbirii personajelor ╚Öi al nara╚Ťiunii propriu-zise. ÔÖŽ Ansamblu de particularit─â╚Ťi ale limbii vorbite, ale graiului viu. 2. (Jur. ├«n sintagma) Principiul oralit─â╚Ťii = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit c─âruia dezbaterea litigiului se face verbal. ÔÇô Oral + suf. -itate. Cf. it. oralit├í.
ORALIT├üTE s. f. 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a p─ârea vorbit, d├ónd expunerii un caracter spontan ╚Öi viu at├ót ├«n dialogurile care noteaz─â particularit─â╚Ťile vorbirii personajelor, c├ót ╚Öi ├«n nara╚Ťiunea propriu-zis─â; ansamblu de particularit─â╚Ťi ale limbii vorbite, ale graiului viu. 2. (Jur. ├«n sintagma) Principiul oralit─â╚Ťii = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit c─âruia dezbaterea litigiului se face verbal. ÔÇô Oral + suf. -itate. Cf. it. oralit├í.
ORALIT├üTE s. f. Calitatea stilului de a fi oral; ansamblul de particularit─â╚Ťi ale graiului viu; limb─â vorbit─â. Ion Slavici introduce oralitatea popular─â ├«n scrierile sale ├«naintea lui Creang─â. VIANU, A. P. 119.
oralit├íte s. f., g.-d. art. oralitß║»╚Ťii
oralit├íte s. f., g.-d. art. oralit─â╚Ťii
ORALIT├üTE s.f. Calitatea unui stil sau a unei scrieri beletristice de a fi orale; ansamblu de particularit─â╚Ťi ale limbii vorbite. ÔÖŽ ├Änsu╚Öirea, calitatea de a fi oral, vorbit. ÔÖŽ (Jur.) Principiul oralit─â╚Ťii = principiu ├«n dreptul procesual potrivit c─âruia dezbaterea litigiului se face verbal. [< oral + -itate, cf. it. oralit├á].
ORALIT├üTE s. f. 1. ansamblu de particularit─â╚Ťi specifice limbii vorbite. 2. calitate a stilului unei scrieri de a se baza pe oralitate (1). 3. (jur.) principiu ├«n temeiul c─âruia dezbaterea unui litigiu se desf─â╚Öoar─â oral. 4. (psihan.) stadiu ini╚Ťial al dezvolt─ârii libidinale, av├ónd ca zon─â erogen─â cavitatea bucal─â. (< it. oralit├á)
ORALIT├üTE f. 1) Caracter oral. 2) Ansamblu de propriet─â╚Ťi stilistice ale limbii vorbite, ale graiului viu. 3) jur. Principiu al dreptului procedural, potrivit c─âruia dezbaterile judiciare ╚Öi pronun╚Ťarea sentin╚Ťei se fac oral la ╚Öedin╚Ťa de judecat─â. ~ea procesului. /oral + suf. ~itate
ORALITATE s. f. (< oral + suf. -itate, cf. it. oralit├á): 1. calitate a stilului unei opere beletristice de a p─ârea vorbit, de a folosi elemente de limb─â vorbit─â, d├ónd expunerii un caracter spontan ╚Öi viu at├ót ├«n dialogurile care noteaz─â particularit─â╚Ťile vorbirii personajelor, c├ót ╚Öi ├«n nara╚Ťiunea propriu-zis─â a autorului. 2. ansamblu de particularit─â╚Ťi ale limbii vorbite, ale graiului viu de fiecare zi.

Oralitate dex online | sinonim

Oralitate definitie

Intrare: oralitate
oralitate substantiv feminin