orac definitie

10 definiții pentru orac

ORÁC interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. – Onomatopee.
ORÁC interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. – Onomatopee.
ORÁC s. n. (Rar) Orăcăit. Nu pot, maică, odihni, De oracul broaștelor, De șuierul șerpilor. PĂSCULESCU, L. P. 228.
ORÁC s. n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi.
orác (reg.) interj.
orác interj.
ORÁC interj. v. miorc, oac.
orác interj. – Imită vocea broaștei. Creație expresivă, cf. oac. – Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s. n. (a scoate sunetul broaștei); orăcăială, s. f. (orăcăit).
ORÁC interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita orăcăitul broaștelor). /Onomat.
orac interj. v. MIORC. OAC.

orac dex

Intrare: orac
orac interjecție