Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru orătănii

ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătắnie, orăténie s. f.] – Din oară2.
ORĂTẮNIE s. f. v. orătanie.
ORĂTÉNIE s. f. v. orătanie.
ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătắnie, orăténie s. f.] – Din oară2.
ORĂTẮNIE s. f. v. orătanie.
ORĂTÉNIE s. f. v. orătanie.
ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. (Mai ales la pl.) Pasăre de curte. Mitrea o să stea aci să îngrijească de vite și orătănii. SADOVEANU, M. C. 18. Prin ogrăzi mulți copii și orătănii. REBREANU, R. I 75. – Variante: orătănie (DUMITRIU, N. 126), orăténie (DUMITRIU, B. F. 143, PREDA, Î. 100) s. f.
ORĂTẮNIE s. f. v. orătănie.
ORĂTÉNIE s. f. v. orătănie.
orătánie (-ni-e) s. f., art. orătánia (-ni-a), g.-d. art. orătániei; pl. orătắnii, art. orătắniile (-ni-i-)
orătánie s. f. (sil. -ni-e), art. orătánia (sil. -ni-a), g.-d. art., orătániei; pl. orătănii, art. orătăniile (sil. -ni-i-)
ORĂTÁNIE s. v. pasăre de curte.
ORĂTÁNIE ~ănii f. Pasăre de curte. [G.-D. orătaniei; Sil. -ni-e] /Din reg. oară
orătenii f. pl. Mold. păsări de curte. V. oare.
orătắniĭ și -éniĭ, V. oară 2.
ORĂTANIE s. pasăre, (reg.) cobaie, cojbăliță, galiță, gujălie, oară. (Crește ~ pe lîngă casă.)

Orătănii dex online | sinonim

Orătănii definitie

Intrare: orătanie
orătănie
orătanie
orătenie
Intrare: orătănii
orătănii