orăcăială definitie

8 definiții pentru orăcăială

ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s. f. Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală.
ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s. f. (Reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală.
ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s. f. Orăcăit.
orăcăiálă s. f., g.-d. art. orăcăiélii; pl. orăcăiéli
orăcăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. orăcăiélii; pl. orăcăiéli
ORĂCĂIÁLĂ s. v. orăcăit.
ORĂCĂIA s. ocăcăit, orăcăire, orăcăit, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ broaștelor.)
orăcăială, orăcăieli s. f. 1. mod neplăcut de a vorbi (cu sonoritate). 2. plânset de copil mic.

orăcăială dex

Intrare: orăcăială
orăcăială substantiv feminin
  • silabisire: -că-ia-