ORĂȘENIZÁ, orășenizez, vb. I. Refl. (Rar) A-și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor, a se adapta la viața orășenească, a deveni orășean; a se urbaniza. – Orășean + suf. -iza.

ORĂȘENIZÁ, orășenizez, vb. I. Refl. (Rar) A-și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor, a se adapta la viața orășenească, a deveni orășean; a se urbaniza. – Orășean + suf. -iza.

ORĂȘENIZÁ, orășenizez, vb. I. Refl. (Rar) A-și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor.

orășenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 orășenizeáză

orășenizá vb., ind. prez. 1 sg. orășenizéz, 3 sg. și pl. orășenizeáză

ORĂȘENIZÁ vb. v. urbaniza.

A ORĂȘENIZÁ ~éz tranz. A face să se orășenizeze. /orășean + suf. ~iza

A SE ORĂȘENIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre localități rurale) A deveni oraș; a căpăta trăsături orășenești; a se urbaniza. 2) (despre persoane) A deveni orășean; a-și însuși modul de viață și de conduită al orășenilor; a se urbaniza. /orășean + suf. ~iza

ORĂȘENIZA vb. a (se) urbaniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) tîrgoveți.