ORĂȘENÍSM, orășenisme, s. n. Fel de a fi, de a se comporta, de a vorbi specific unui orășean; p. ext. comportare manierată, căutată, artificială. – Orășean + suf. -ism.

ORĂȘENÍSM, orășenisme, s. n. Fel de a fi, de a se comporta, de a vorbi specific unui orășean; p. ext. comportare manierată, căutată, artificială. – Orășean + suf. -ism.

ORĂȘENÍSM s. n. (Rar) Fel de a fi, de a se comporta, Specific unui orașean; p. ext. comportare manierată, căutată, artificială. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri... Liberat de-orășenismul subțiatelor simțiri. MACEDONSKI, O. I 28.

orășenísm s. n., pl. orășenísme

orășenísm s. n., pl. orășenísme

ORĂȘENÍSM n. rar Mod de comportare caracteristic orășenilor. /orășean + suf. ~ism