orășel definitie

10 definiții pentru orășel

ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. – Oraș + suf. -el.
ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. – Oraș + suf. -el.
ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. Existența lor se arăta însă și mai avară ca în orășelul de provincie. C. PETRESCU, C. V. 95. Acum s-a ridicat un orășel, cu grădini, oteluri și băi, în mijlocul acestei cîmpii nisipoase. VLAHUȚĂ, O. A. II 124. O să fac din orășelul acesta un ermitagiu de odihnă și de plăcere. NEGRUZZI, S. I 309.
orășél s. n., pl. orășéle
orășél s. n., pl. orășéle
ORĂȘÉL s. târg. (Un ~ de provincie.)
ORĂȘÉL ~e n. (diminutiv de la oraș) Localitate de tip orășenesc. ~ studențesc. /oraș + suf. ~el
orășel m. oraș mic, comună urbană.
orășél n., pl. e (d. oraș). Oraș mic.
ORĂȘEL s. tîrg. (Un ~ de provincie.)

orășel dex

Intrare: orășel
orășel substantiv neutru