orânduitor definitie

7 definiții pentru orânduitor

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.
ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.
*orânduitoáre (înv.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. orânduitoárei; pl. orânduitoáre
!orânduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. orânduitóri
orânduitór adj. m., pl. orânduitóri; f. sg. și pl. orânduitoáre
ORÂNDUITÓR s. v. organizator.
orînduitor s. v. ORGANIZATOR.

orânduitor dex

Intrare: orânduitor (adj.)
orânduitor adjectiv
Intrare: orânduitor (s.m.)
orânduitor substantiv masculin