ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.

*orânduitoáre (înv.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. orânduitoárei; pl. orânduitoáre

!orânduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. orânduitóri

orânduitór adj. m., pl. orânduitóri; f. sg. și pl. orânduitoáre

ORÂNDUITÓR s. v. organizator.

orînduitor s. v. ORGANIZATOR.