Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru or├ónduitor

OR├éNDUIT├ôR, -O├üRE, or├ónduitori, -oare, s. m. ╚Öi f. (├Änv.) Persoan─â care or├ónduie╚Öte, care organizeaz─â; organizator. [Pr.: -du-i-] ÔÇô Or├óndui + suf. -tor.
OR├éNDUIT├ôR, -O├üRE, or├ónduitori, -oare, s. m. ╚Öi f. (├Änv.) Persoan─â care or├ónduie╚Öte, care organizeaz─â; organizator. [Pr.: -du-i-] ÔÇô Or├óndui + suf. -tor.
*orânduitoáre (înv.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. orânduitoárei; pl. orânduitoáre
!orânduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. orânduitóri
orânduitór adj. m., pl. orânduitóri; f. sg. și pl. orânduitoáre
ORÂNDUITÓR s. v. organizator.
orînduitor s. v. ORGANIZATOR.

Orânduitor dex online | sinonim

Orânduitor definitie

Intrare: orânduitor (adj.)
orânduitor adjectiv
Intrare: orânduitor (s.m.)
orânduitor substantiv masculin