Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru or├ónduire

OR├éNDU├Ź, or├ónduiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza, a (se) grupa ├«ntr-o anumit─â ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hot─âr├«, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a ├«nvesti. 3. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A decide, a fixa, a stabili. ÔÖŽ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A pune la cale; a preg─âti. ÔÇô Din sl. urenditi.
OR├éNDU├ŹRE, or├ónduiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a or├óndui ╚Öi rezultatul ei. 1. A╚Öezare, grupare ├«ntr-o anumit─â ordine, ├«ntr-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ÔÖŽ Organizare, ├«ntocmire; stabilire. 2. ├Änvestire. 3. (├Änv. ╚Öi reg.) Hot─âr├óre, dispozi╚Ťie, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinarea ÔÇ×social─âÔÇŁ) Forma╚Ťiune social─â. ÔÇô V. or├óndui.
OR├éNDU├Ź, or├ónduiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza, a (se) grupa ├«ntr-o anumit─â ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hot─âr├«, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a ├«nvesti. 3. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A decide, a fixa, a stabili. ÔÖŽ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A pune la cale; a preg─âti. ÔÇô Din sl. urenditi.
OR├éNDU├ŹRE, or├ónduiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a or├óndui ╚Öi rezultatul ei. 1. A╚Öezare, grupare ├«ntr-o anumit─â ordine, ├«ntr-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ÔÖŽ Organizare, ├«ntocmire; stabilire. 2. ├Änvestire. 3. (├Änv. ╚Öi reg.) Hot─âr├óre, dispozi╚Ťie, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determin─ârile ÔÇ×social─âÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×social-economic─âÔÇŁ) Treapt─â a dezvolt─ârii istorice a societ─â╚Ťii, caracterizat─â printr-un nivel determinat al for╚Ťelor de produc╚Ťie, prin rela╚Ťiile de produc╚Ťie corespunz─âtoare acestuia ╚Öi prin suprastructura generat─â de aceste rela╚Ťii; forma╚Ťiune social─â, forma╚Ťiune social-economic─â. ÔŚŐ Or├ónduire de stat = organizare politic─â ╚Öi teritorial─â a statului sub aspectul regimului ╚Öi al formei de stat, precum ╚Öi al ├«mp─âr╚Ťirii administrativ-teritoriale, determinat─â, ├«n esen╚Ť─â, de caracterul or├ónduirii sociale. ÔÇô V. or├óndui.
OR├ÄNDU├Ź, or├«nduiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune sau a a╚Öeza ├«ntr-o anumit─â ordine, a grupa ├«nt-r-un anumit fel; a aranja. Doi servi cercetau ╚Öi or├«nduiau boclucuri ├«ntr-o c─âru╚Ť─â u╚Öoar─â. SADOVEANU, O. VII 43. ╚Üinea c├«te dou─â clondire ╚Öi subsuoar─â alte dou─â. Dup─â ce le or├«ndui, prezint─â raportul. C. PETRESCU, ├Ä. II 143. La dreapta, sub p─âdure, rom├«n─â oaste-apare, ├«n pilcuri ╚Öi ├«n cete... or├«nduit─â. ALECSANDRI, P. III 220. ÔŚŐ Refl. Alaiul se or├«ndui astfel: ├«nt├«i venea pedestrimea, apoi calul lui F─ât-Frumos. ISPIRESCU, E. 197. ÔÖŽ A organiza, a ├«ntocmi. Poate o fi murit g─âzdoaia cur╚Ťilor ╚Öi b─ârba╚Ťii nu ╚Ötiu or├«ndui lucrurile femeie╚Öti. RETEGANUL, P. IV 5. ÔŚŐ Absol. Dar din umbr─â ╚Öi t─âcere vod─â face ╚Öi desface... ╚śi, pe-ascuns, or├«nduie╚Öte. DAVILA, V. V. 22. 2. A pune la cale, a hot─âr├«, a dispune, a porunci. Dou─â sute de osta╚Öi, pe care-i or├«nduise ├«mp─âratul ca s─â-l ├«nso╚Ťeasc─â. ISPIRESCU L. 4. Lu─â hot─âr├«re nestr─âmutat─â... a nu or├«ndui nemic pentru ├«mp─âr╚Ťeal─â p├«n─â aproape de oartea sa. CREANG─é, P. 3. 3. A desemna, a numi, a ridica la o demnitate, a ├«nvesti. S├«nt ╚Öi eu or├«nduit caimacam. ODOBESCU, S. I 282. Or├«nduind vechil ├«n locul s─âu... ca s─â obl─âduiasc─â ├«mp─âr─â╚Ťia. GORJAN, H. I 3. ÔŚŐ Refl. pas. Noul st─âp├«nitor, C├«t s-a or├«nduit, Puse-n slujb─â pe boi. ALEXANDRESCU, M. 298.
OR├ÄNDU├ŹRE, or├ónduiri, s. f. 1. (De obicei determinat prin ┬źsocial─â┬╗) Form─â de organizare a societ─â╚Ťii ├«ntr-o perioad─â dat─â a dezvolt─ârii ei, al c─ârei caracter este determinat de modul de produc╚Ťie a bunurilor materiale, ├«n primul r├«nd de rela╚Ťiile de produc╚Ťie dintre oameni. Or├«nduirea feudal─â. Or├«nduirea socialist─â. Ôľş ├Än or├«nduirea primitiv─â principala diviziune a societ─â╚Ťii o constituie tribul. GRAUR, S. E. 115. 2. A╚Öezare, punere ├«ntr-o anumit─â ordine, ├«ntr-un anumit fel; grupare, repartizare, clasare. ÔÖŽ Organizare, ├«ntocmire, alc─âtuire; stabilire. Aceste adun─âri se convocate de domn pentru facerea legilor, pentru or├«nduirea d─âjdiilor. B─éLCESCU, O. II 13. 3. (├Änvechit ╚Öi regional) Hot─âr├«re, ordin, decizie, dispozi╚Ťie. Vor urma ├«ntru toate tuturor or├«nduirilor lui p├«n─â la r─âspicarea judec─â╚Ťii. ╚śEZ. V 50.
or├óndu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. or├óndui├ęsc, imperf. 3 sg. or├óndui├í; conj. prez. 3 s─â or├óndui├ísc─â
or├óndu├şre s. f., g.-d. art. or├óndu├şrii; pl. or├óndu├şri
or├óndu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. or├óndui├ęsc, imperf. 3 sg. or├óndui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. or├óndui├ísc─â
or├óndu├şre s. f., g.-d. art. or├óndu├şrii; pl. or├óndu├şri
OR├éNDU├Ź vb. 1. v. aranja. 2. a aranja, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (├«nv.) a regularisi. (╚śi-a ~ situa╚Ťia neclar─â.) 3. a aranja, a rezolva, (├«nv.) a chivernisi. (╚śi-a ~ ni╚Öte treburi.) 4. v. institui. 5. v. h─âr─âzi. 6. a hot─âr├«, a l─âsa, a r├óndui, a statornici. (A╚Öa a ~ Dumnezeu.)
OR├éNDU├Ź vb. v. comanda, cur─â╚Ťa, decide, deretica, desemna, dispune, face, fixa, hot─âr├«, ├«nvesti, numi, ordona, porunci, pune, scutura, stabili, statornici, str├ónge.
OR├éNDU├ŹRE s. 1. v. ├«ntocmire. 2. aranjare, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (├«nv.) regularisire. (~ tuturor problemelor de rezolvat.) 3. v. forma╚Ťiune. 4. or├ónduire economic─â v. baz─â economic─â. 5. regim, sistem, societate. (~ capitalist─â.) 6. (IST.) or├ónduire feudal─â = feudalism, feudalitate, societate feudal─â.
OR├éNDU├ŹRE s. v. dispozi╚Ťie, hot─âr├óre, ordin, porunc─â.
A OR├éNDUI ~i├ęsc tranz. 1) A pune ├«ntr-o anumit─â ordine; a clasa; a r├óndui; a dispune; a a╚Öeza; a aranja; a ordona. 2) ├«nv. A numi ├«ntr-un post; a desemna. 3) ├«nv. A cere ├«n mod autoritar ╚Öi oficial; a comanda; a porunci; a ordona; a dispune. 4) A ar─âta ├«n mod precis. 5) ├«nv. A face s─â fie gata devreme; a preg─âti; a prepara; a g─âti. /<sl. urenditi
or├óndu├Č v. 1. a numi ├«ntrÔÇÖo demnitate sau func╚Ťiune: Domnul se or├óndue╚Öte pentru toat─â viea╚Ťa; 2. a ordona, a dispune: dup─â ce or├óndui cele de cuviin╚Ť─â CR. 3. fig. a destina: toate le-a or├ónduit pronia cereasc─â POP. [V. or├ónd─â, soart─â].
or├ónduire f. ac╚Ťiunea de a or├óndui: pentru or├ónduirea d─âjdiilor B─éLC.
or├«ndu─ş├ęsc ╚Öi (vech─ş) -d├ęsc v. tr. (vsl. urenditi). R├«ndu─şesc, dispun, hot─âr─âsc, fixez, stabilesc: cum a or├«nduit Dumneze┼ş, a╚Öa s─â fie! A╚Öez, r├«ndu─şesc, pun ├«n ordine: guvernu a or├«nduit lucrurile a╚Öa. Numesc, pun ├«ntrÔÇÖo func╚Ťiune: l-a┼ş or├«nduit domn.
orîndui vb. v. COMANDA. CURĂȚA. DECIDE. DERETICA. DESEMNA. DISPUNE. FACE. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNVESTI. NUMI. ORDONA. PORUNCI. PUNE. SCUTURA. STABILI. STATORNICI. STRÎNGE.
OR├ÄNDUI vb. 1. a aranja, a a╚Öeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a ├«mp─âr╚Ťi, a ├«ntocmi, a ordona, a organiza, a potrivi, a pune, a repartiza, a r├«ndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (├«nv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a aranja, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (├«nv.) a regularisi. (╚śi-a ~ situa╚Ťia neclar─â.) 3. a aranja, a rezolva, (├«nv.) a chivernisi. (╚śi-a ~ ni╚Öte treburi.) 4. a fixa, a hot─âr├«, a institui, a ├«ntocmi, a r├«ndui, a stabili, a statornici, (├«nv.) a a╚Öeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 5. a da, a destina, a h─âr─âzi, a hot─âr├«, a meni, a predestina, a r├«ndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (├«nv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce le-a ~ soarta, viitorul?) 6. a hot─âr├«, a l─âsa, a r├«ndui, a statornici. (A╚Öa a ~ natura.)
orînduire s. v. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ORDIN. PORUNCĂ.
OR├ÄNDUIRE s. 1. ├«ntocmire, organizare, or├«nduial─â, r├«nduial─â, (├«nv.) a╚Öez─âm├«nt. (Noua ~ a lucrurilor.) 2. aranjare, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (├«nv.) regularisire. (~ tuturor problemelor de rezolvat.) 3. forma╚Ťie, sistem. (~ social-economic─â.) 4. or├«nduire economic─â = baz─â economic─â, structur─â economic─â. 5. regim, sistem, societate. (~ capitalist─â.) 6. (IST.) or├«nduire feudal─â = feudalism, feudalitate, societate feudal─â.

Orânduire dex online | sinonim

Orânduire definitie

Intrare: orândui
orândui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: orânduire
orânduire substantiv feminin