Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru or├ónduial─â

OR├éNDUI├üL─é, or├ónduieli, s. f. 1. R├ónduial─â, ordine; ├«ntocmire, organizare. ÔŚŐ Loc. adv. Cu or├ónduial─â = ├«n mod organizat, cu rost. ÔŚŐ Loc. vb. A pune ├«n (bun─â) or├ónduial─â sau a pune or├ónduial─â = a or├óndui. 2. (├Änv.) Hot─âr├óre, dispozi╚Ťie, ordin; (concr.) act care con╚Ťine o hot─âr├óre. 3. Or├ónduire social─â. [Pr.: -du-ia-] ÔÇô Or├óndui + suf. -eal─â.
OR├éNDUI├üL─é, or├ónduieli, s. f. 1. R├ónduial─â, ordine, ├«ntocmire, organizare. ÔŚŐ Loc. adv. Cu or├ónduial─â = ├«n mod organizat, cu rost. ÔŚŐ Loc. vb. A pune ├«n (bun─â) or├ónduial─â sau a pune or├ónduial─â = a or├óndui. 2. (├Änv.) Hot─âr├óre, dispozi╚Ťie, ordin; (concr.) act care con╚Ťine o hot─âr├óre. 3. Or├ónduire social─â. [Pr.: -du-ia-] ÔÇô Or├óndui + suf. -eal─â.
OR├ÄNDUI├üL─é, or├«nduieli, s. f. 1. (Mai ales ├«n construc╚Ťie cu verbele ┬źa face┬╗ ╚Öi ┬źa pune┬╗) R├«nduial─â,. ordine, regul─â, disciplin─â. Toate se petrec... prin Lume ╚Öi prin via╚Ť─â cu or├«nduial─â. SADOVEANU, O. I 576. ├Äncerc s─â pun or├«nduial─â ├«ntre oamenii care se gr─âm─âdesc unii ├«ntr-al╚Ťii. CAMIL PETRESCU, U. N. 261. Binevoie╚Öti a mai a╚Ötepta ni╚Ťel... s─â-mi pui la or├«nduial─â lucrurile cas─âi. GORJAN, H. I 27. 2. Or├«nduire social─â. Zdrobi╚Ťi or├«nduiala cea crud─â ╚Öi. nedreapt─â, Ce lumea o ├«mparte ├«n mizeri ╚Öi boga╚Ťi! EMINESCU, O. I 60. 3. (├Änvechit) Hot─âr├«re, ordin, dispozi╚Ťie; (concretizat) act care con╚Ťine o hot─âr├«re. V─âz├«nd c─â nu po╚Ťi c─âp─âta bani. ├«n num─âr─âtoare, ia o or├«nduial─â la visterie. KOG─éLNICEANU, S. 203.
or├óndui├íl─â s. f., g.-d. art. or├óndui├ęlii; pl. or├óndui├ęli
or├óndui├íl─â s. f., g.-d. art. or├óndui├ęlii; pl. or├óndui├ęli
ORÂNDUIÁLĂ s. 1. v. ordine. 2. v. întocmire.
OR├éNDUI├üL─é s. v. bir, dare, demnitate, dispozi╚Ťie, hot─âr├óre, impozit, ordin, porunc─â, pozi╚Ťie, rang, r├ónd, treapt─â.
Or├ónduial─â Ôëá debandad─â, dezordine
or├óndueal─â f. ordine, dispozi╚Ťiune.
or├«ndu─ş├íl─â f., pl. ─şel─ş (d. or├«ndu─şesc). Ac╚Ťiunea de a or├«ndui. Ordine, r├«ndu─şal─â: ├«n ╚Ťara asta e mare or├óndu─şal─â.
orînduială s. v. BIR. DARE. DEMNITATE. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. IMPOZIT. ORDIN. PORUNCĂ. POZIȚIE. RANG. RÎND. TREAPTĂ.
ORÎNDUIALĂ s. 1. ordine, organizare, regulă, rînduială, (înv.) tocmeală, tocmire. (O ~ desăvîrșită.) 2. întocmire, organizare, orînduire, rînduială, (înv.) așezămînt. (Noua ~ a lucrurilor.)

Orânduială dex online | sinonim

Orânduială definitie

Intrare: orânduială
orânduială substantiv feminin