OPĂCIÚIE, opăciui, s. f. (Regional) Opăcea. Și el, frate, se ducea, La apa Vidrosului, Unde-i toana peștelui... Luntrile le băga, Opăciui că așeza, Nevoadele le-arunca. PAMFILE, M. R. I 296.

OPĂCIÚIE, opăciui, s. f. (Reg.) Opăcea. – Din opăcea + suf. -uie.