opust definitie

14 definiții pentru opust

OPÚST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust.
OPÚST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust.
OPÚST, op usturi, s. n. (Mold.) Jgheab (de scînduri) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. zăgaz, baraj, stăvilar. Rîulețul era acuma lac; se strecura domol și suna la opustul bine întocmit cu lanțuri și zăvoare. SADOVEANU, M. C. 110. Era pretutindeni, neadormit, acum cercînd făina care curgea pe jgheab, acum alergînd la opust să potrivească năvala apei. ANGHEL-IOSIF, C. L. 28.
opúst (înv., pop.) s. n., pl. opústuri
opúst s. n., pl. opústuri
OPÚST s. v. baraj, stavilă, stăvilar, zăgaz.
opúst (opústuri), s. n.1. Dezlegare, partea finală a jertfei la liturghiei. – 2. Stăvilar la moara de apă. – Var. (înv.) otpust, (Mold.) apust. Sl. otupustu „trimitere”, cf. rut. opust (Tiktin).
OPÚST ~uri n. 1) înv. Zăgaz rudimentar înălțat pentru a abate apa la moară. 2) Loc prevăzut special pentru scurgerea apei dintr-un iaz. /<ucr. o[t]pust
opúst, opústuri, s.n. (înv. și reg.) 1. stăvilar, zăgaz. 2. apa de la stăvilar. 3. jgheab de scurgere a apei din iaz. 4. partea adâncă a unui iaz.
opust n. Mold. zăgaz de moară. [Rut. OPUST].
1) opúst și (rar) apúst n., pl. urĭ (rut. ópust, lăsare, și apust, ceh. úpust, opust, d. vsl. pustiti, a da drumu. V. otpust). Est. Stăvilar, zăgaz de oprit orĭ de abătut apa la moară. Apa de la stăvilar: moara cu opustu unflat (Sadov. VR. 1911, 3, 347). Partea cea maĭ adîncă a unuĭ ĭaz.
2) opúst, V. otpust.
otpúst și opúst n., pl. urĭ (vsl. otŭpustŭ, trimetere, lăsare, ĭertare, d. otŭ-pustiti, a trimete, a lăsa, a ĭerta, pustiti, a trimete, pustŭ, pustiŭ. V. opust, năpustesc). Rar. Sfîrșitu liturghiiĭ.
opust s. v. BARAJ. STAVILĂ. STĂVILAR. ZĂGAZ.

opust dex

Intrare: opust
opust substantiv neutru