Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru opunere

OP├ÜNE, op├║n, vb. III. 1. Tranz. A pune ├«n fa╚Ťa cuiva sau a ceva, ca ├«mpotrivire, un lucru, un argument etc. ÔÖŽ Refl. A se ├«mpotrivi (rezist├ónd sau f─âc├ónd uz de for╚Ť─â), a pune piedici, a ╚Ťine piept; a z─âd─ârnici. 2. Tranz. A pune fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â dou─â sau mai multe fiin╚Ťe sau lucruri pentru a eviden╚Ťia prin compara╚Ťie contrastul dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi a╚Öezat, ├«ntr-o figur─â geometric─â, ├«n fa╚Ťa altui unghi sau ├«n fa╚Ťa uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi a╚Öezat ├«n fa╚Ťa altei laturi sau ├«n fa╚Ťa unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. ╚Öi: (reg.) op├║i] ÔÇô Din lat. opponere, fr. opposer (dup─â pune).
OP├ÜNERE, opuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) opune ╚Öi rezultatul ei; punere fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â; ├«mpotrivire, st─âvilire, z─âd─ârnicire; p. ext. opozi╚Ťie. ÔÇô V. opune.
OP├ÜNE, op├║n, vb. III. 1. Tranz. A pune ├«n fa╚Ťa cuiva sau a ceva, ca ├«mpotrivire, un lucru, un argument etc. ÔÖŽ Refl. A se ├«mpotrivi (rezist├ónd sau f─âc├ónd uz de for╚Ť─â), a pune piedici, a ╚Ťine piept; a z─âd─ârnici. 2. Tranz. A pune fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â dou─â sau mai multe fiin╚Ťe sau lucruri pentru a scoate ├«n eviden╚Ť─â, prin compara╚Ťie, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi a╚Öezat, ├«ntr-o figur─â geometric─â, ├«n fa╚Ťa altui unghi sau ├«n fa╚Ťa uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi a╚Öezat ├«n fa╚Ťa altei laturi sau ├«n fa╚Ťa unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. ╚Öi: (reg.) op├║i] ÔÇô Din lat. opponere, fr. opposer (dup─â pune).
OP├ÜNERE, opuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) opune ╚Öi rezultatul ei; punere fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â; ├«mpotrivire, st─âvilire, z─âd─ârnicire; p. ext. opozi╚Ťie. ÔÇô V. opune.
OP├ÜNE, op├║n, vb. III. 1. Tranz. A pune un lucru, o ac╚Ťiune ├«mpotriva cuiva sau a ceva, a ridica un argument fa╚Ť─â de cineva. Toderi╚Ť─â opunea... tat─âlui s─âu t─âceri ├«nnegurate. VORNIC, P. 8. Marii ardeleni... opun str─âinismului, ivit sub forma greceasc─â, scrierile lor. RUSSO, S. 68. Se consultar─â Ce fel ar putea face ╚śi prin care mijloace Stavil─â ar opune L-acea ├«nec─âciune. ALEXANDRESCU, M. 389. ÔÖŽ Refl. A se ├«mpotrivi (rezist├«nd sau f─âc├«nd uz de for╚Ť─â), a pune piedici, a ╚Ťine piept. ╚śetasar ce-i st─â-mpotriv─â de prisos i se opune. MACEDONSKI, O. I 105. Ladislau... se opune acestor barbari. B─éLCESCU, O. II 12. 2. Tranz. A pune fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â dou─â sau mai multe lucruri sau fiin╚Ťe pentru a face s─â ias─â ├«n eviden╚Ť─â, prin comparare, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Geom.; despre unghiuri) A fi a╚Öezat, ├«ntr-o figur─â geometric─â, ├«n fa╚Ťa altui unghi sau ├«n fa╚Ťa uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi a╚Öezat ├«n fa╚Ťa altei laturi sau ├«n fa╚Ťa unuia dintre unghiuri. ├Än triunghiuri egale la laturi egale se opun unghiuri egale. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (regional) opui (╚śEZ. I 60).
OP├ÜNERE, opuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) opune; punere fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â; ├«mpotrivire,, st─âvilire, z─âd─ârnicire; p. ext. opozi╚Ťie. Mul╚Ťimea-i deschidea drum f─âr─â opunere. VORNIC, P. 218.
opúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opún, 2 sg. opúi, 1 pl. opúnem; conj. prez. 3 să opúnă; ger. opunând; part. opús
op├║nere s. f., g.-d. art. op├║nerii; pl. op├║neri
op├║ne vb. pune
op├║nere s. f. punere
OP├ÜNE vb. 1. v. ├«mpotrivi. 2. a se ├«nfrunta, (fig.) a se ciocni. (Se ~ interese antagonice.) 3. a se contrazice, (fig.) a se ciocni. (Tendin╚Ťe care se ~.)
OPÚNERE s. v. împotrivire.
OP├ÜNE vb. I. tr. 1. a pune ├«n fa╚Ťa cuiva sau a ceva, ca ├«mpotrivire, un lucru, un argument etc. 2. a pune fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â, a compara. II. refl. a se ├«mpotrivi. (< lat. opponere, dup─â fr. opposer)
op├║ne (op├║n, op├║s), vb. ÔÇô A (se) ├«mpotrivi. Lat. opponere (sec. XIX), adaptat la conj. lui pune. ÔÇô Der. opozant, s. m., din fr. opposant; opozi╚Ťi(un)e, s. f., din fr. opposition; opozi╚Ťionist, adj., din fr. oppositionniste.
A OP├ÜNE op├║n tranz. (fiin╚Ťe, lucruri, ac╚Ťiuni etc.) A pune fa╚Ť─â-n fa╚Ť─â (pentru a eviden╚Ťia deosebirea dintre ele sau pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a contrapune. /<lat. opponere, fr. opposer
A SE OP├ÜNE m─â op├║n intranz. 1) A nu c─âdea de acord, ripost├ónd; a fi ├«mpotriv─â; a se ├«mpotrivi. 2) (despre unghiuri sau despre laturi) A fi a╚Öezat ├«n fa╚Ťa altui unghi sau a altei laturi. /<lat. opponere, fr. opposer
opune v. 1. a pune fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â: a opune dou─â tablouri; 2. a pune ├«n cale spre a face piedic─â: a opune for╚Ťei for╚Ťa; 3. a pune ├«n paralel: a opune pe Alexandri lui Eminescu; 4. a fi contrar, a face obstacol: a se opune unui proiect.
*op├║n, op├║s, a op├║ne v. tr. (lat. opp├│no, -p├│nere. ÔÇô Se conj. ca pun. V. pun). Pun ├«n fa╚Ť─â, pun contra: a opune valurilor un che─ş, du╚Ömanilor o armat─â. Fig. Ob─şectez: a opune argumente puternice. Compar, pun ├«n paralel─â: a-─ş opune pe Roman─ş Grecilor. Opun rezisten╚Ť─â, rezist, m─â opun: du╚Ömanu nÔÇÖa opus nic─ş o rezisten╚Ť─â. V. refl. Opun rezisten╚Ť─â, rezist, m─â ├«mpotrivesc, ├«s contra: m─â opun invaziuni─ş du╚Ömanilor, unu─ş pro─şect. V. opor.
OPUNE vb. 1. a se ├«mpotrivi, (pop.) a se ├«ncontra, (├«nv. ╚Öi reg.) a se potrivi, (├«nv.) a se ├«mponci╚Öa, a se ├«ncurmezi╚Öa, a se seme╚Ťi. (S-a ~ acestor m─âsuri abuzive.) 2. a se ├«nfrunta, (fig.) a se ciocni. (Se ~ interese antagonice.) 3. a se contrazice, (fig.) a se ciocni. (Tendin╚Ťe care se ~.)
OPUNERE s. ├«mpotrivire, opozi╚Ťie, rezisten╚Ť─â, (├«nv.) ├«mponci╚Öare, ├«mpotriveal─â, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A ├«nt├«mpinat o d├«rz─â ~.)

Opunere dex online | sinonim

Opunere definitie

Intrare: opune
opune verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: opunere
opunere substantiv feminin