OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre.

OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre.

optométru (-me-tru) s. n., art. optométrul; pl. optométre

optométru s. n. (sil. -tru), art. optométrul; pl. optométre

OPTOMÉTRU s.n. Aparat pentru controlul vederii și potrivirea ochelarilor. [< fr. optomètre, cf. gr. optesthai – vedere, metron – măsură].

OPTOMÉTRU s. n. aparat pentru controlul vederii și potrivirea ochelarilor. (< fr. optomètre)

OPTOMÉTRU ~e n. Instrument medical pentru examinarea vederii (în scopul alegerii ochelarilor potriviți). /<fr. optometre

OPTO- „vedere, retină”. ◊ gr. optos „vizibil” > fr. opto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. opto-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu determinarea, măsurarea și corectarea defectelor de vedere; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului.