optimizare definitie

2 intrări

17 definiții pentru optimizare

OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser.
OPTIMIZÁRE, optimizări, s. f. 1. Alegerea și aplicarea soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. – Cf. fr. optimiser, optimisation.
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. – Din fr. optimiser.
OPTIMIZÁRE, optimizări, s. f. 1. Alegerea și aplicarea soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. – Cf. fr. optimiser, optimisation.
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizáre s. f., g.-d. art. optimizắrii; pl. optimizắri
optimizá vb., ind. prez. 1 sg. optimizéz, 3 sg. și pl. optimizeáză
optimizáre s. f., g.-d. art. optimizării; pl. optimizări
OPTIMIZÁ vb. v. îmbunătăți.
OPTIMIZÁRE s. v. îmbunătățire.
OPTIMIZÁ vb. I. tr. A alege și a aplica soluția cea mai bună (optimă) dintre toate soluțiile posibile. [< fr. optimiser].
OPTIMIZÁRE s.f. Acțiunea de a optimiza și rezultatul ei. ♦ (Mat.) Raționament sau calcul care permite a găsi valorile unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. [< optimiza].
OPTIMIZÁ vb. tr. a face să devină optim, a îmbunătăți. ◊ a face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să corespundă unor exigențe sporite. (< fr. optimiser)
OPTIMIZÁRE s. f. acțiunea de a optimiza. ◊ ansamblu de lucrări de cercetare operațională care urmărește găsirea celei mai bune soluții pentru rezolvarea unei anumite probleme. ◊ (mat.) raționament, calcul care permite a găsi valorile unuia sau mai multor parametri ce corespund maximului unei funcții. (< optimiza)
A OPTIMIZÁ ~éz tranz. (randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic) A face optim. /<fr. optimiser
optimizá vb. I A îmbunătăți ◊ „Ce se poate anticipa asupra stadiilor-tip prin care de regulă trec muncitorii de proveniență rurală în procesul adaptării lor la munca industrială, pentru a optimiza această integrare?” Sc. 21 XI 69 p. 4; v. și superfinisare (din fr. optimiser, engl. to optimize; DMN 1960; DN3)
optimizáre s. f. Îmbunătățire, ameliorare ◊ „O problemă de optimizare a amestecului de produse petroliere.” I.B. 9 XI 66 p. 1. ◊ „Ce măsuri se iau în transporturi pentru optimizarea circulației și economisirea carburanților.” R.l. 28 VII 79 p. 2 (din optimiza, cf. fr. optimisation; DMN 1967; SMFC IV 314; L. Seche în LR 2/75 p. 176; DT; DEX, DN3)

optimizare dex

Intrare: optimiza
optimiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: optimizare
optimizare substantiv feminin