OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj. (În opoziție cu pesimist) Care manifestă optimism. Literatura omului sovietic... e o literatură constructivă și optimistă, produs al schimbărilor sociale. SADOVEANU, E. 194. Toți se simțiră în cele mai optimiste dispozițiuni. C. PETRESCU, Î. II 144. Cînd putea să scape de acest mediu, el [Eminescu] era I aproape optimist, dovadă iubirea naturii și dragostea. IONESCU-RION, C. 91.

optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste

optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; f. sg. optimístă, pl. optimíste

Optimist ≠ pesimist, sceptic

OPTIMÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care manifestă optimism. [< fr. optimiste].

OPTIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă optimism. (< fr. optimiste)

OPTIMÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de optimism; propriu optimismului. /<fr. optimiste

OPTIMÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care manifestă optimism. /<fr. optimiste

optimist a. ce ține de optimism: teorii optimiste. ║ m. cel ce iea toate de bune.

*optimíst, -ă s. (d. lat. óptimus, foarte bun). Adept al optimizmuluĭ, cel ce vede toate’n bine. Adj. Relativ la optimizm: opiniune optimistă.