optime definitie

2 intrări

18 definiții pentru optime

ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus.
OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime.
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus.
OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime.
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. (Cu valoare de superlativ, despre noțiuni abstracte) Cel mai bun sau foarte bun (potrivit, indicat etc.).
OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg. ♦ Notă muzicală valorînd a opta parte dintr-o notă întreagă.
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optíme s. f., g.-d. art. optímii; pl. optími
óptim adj. m., pl. óptimi; f. sg. óptimă, pl. óptime
optíme s. f., g.-d. art. optímii; pl. optími
ÓPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. [< lat. optimus – superlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo].
ÓPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)
ÓPTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este cel mai bun, mai potrivit, mai favorabil sau mai indicat. 2) Care asigură cea mai bună eficiență; în stare să corespundă cel mai bine intereselor urmărite. /<fr. optime, lat. optimus
OPTÍME ~i f. 1) Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în opt; a opta parte din ceva. 2) muz. Notă cu valoare de a opta parte dintr-o notă întreagă. /opt + suf. ~ime
optime f. a opta parte.
*óptim, -ă adj. (lat. óptimus). Foarte bun: în condițiunĭ optime. V. pesim.
optíme f. (d. opt). A opta parte.
optime, valoare* reprezentând, în cazul divizării binare* a timpilor (I, 2), a opta parte dintr-o notă* întreagă (în cazul diviziunilor (1) excepționale – ex. trioletul*, durata ei relativă scade sau crește).

optime dex

Intrare: optim
optim adjectiv
Intrare: optime
optime substantiv feminin