Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru optime

├ôPTIM, -─é, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ÔÖŽ Spec. Care asigur─â cea mai mare eficien╚Ť─â economic─â, care corespunde cel mai bine intereselor economice urm─ârite. ÔÇô Din fr. optime, lat. optimus.
OPT├ŹME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un ├«ntreg ├«mp─âr╚Ťit ├«n p─âr╚Ťi egale. ÔÖŽ Not─â muzical─â valor├ónd a opta parte dintr-o not─â ├«ntreag─â. ÔÇô Opt + suf. -ime.
├ôPTIM, -─é, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ÔÖŽ Spec. Care asigur─â cea mai mare eficien╚Ť─â economic─â, care corespunde cel mai bine intereselor economice urm─ârite. ÔÇô Din fr. optime, lat. optimus.
OPT├ŹME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un ├«ntreg ├«mp─âr╚Ťit ├«n p─âr╚Ťi egale. ÔÖŽ Not─â muzical─â valor├ónd a opta parte dintr-o not─â ├«ntreag─â. ÔÇô Opt + suf. -ime.
├ôPTIM, -─é, optimi, -e, adj. (Cu valoare de superlativ, despre no╚Ťiuni abstracte) Cel mai bun sau foarte bun (potrivit, indicat etc.).
OPT├ŹME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un ├«ntreg. ÔÖŽ Not─â muzical─â valor├«nd a opta parte dintr-o not─â ├«ntreag─â.
├│ptim adj. m., pl. ├│ptimi; f. ├│ptim─â, pl. ├│ptime
opt├şme s. f., g.-d. art. opt├şmii; pl. opt├şmi
├│ptim adj. m., pl. ├│ptimi; f. sg. ├│ptim─â, pl. ├│ptime
opt├şme s. f., g.-d. art. opt├şmii; pl. opt├şmi
├ôPTIM, -─é adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegeta╚Ťie = regiune ├«n care o specie forestier─â se dezvolt─â ├«n cele mai bune condi╚Ťii de vegeta╚Ťie. [< lat. optimus ÔÇô superlativ al lui bonus ÔÇô bun, cf. fr. optime, it. ottimo].
├ôPTIM, -─é I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ÔŚŐ care asigur─â cea mai bun─â eficien╚Ť─â economic─â. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situa╚Ťii considerate ca cea mai favorabil─â. ÔÖŽ ~ ecologic = ansamblul condi╚Ťiilor de vegeta╚Ťie ├«n care o specie apare cel mai frecvent ├«ntr-o regiune; ~ de popula╚Ťie = densitatea popula╚Ťiei unei ╚Ť─âri care permite cea mai bun─â folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)
├ôPTIM ~─â (~i, ~e) 1) Care este cel mai bun, mai potrivit, mai favorabil sau mai indicat. 2) Care asigur─â cea mai bun─â eficien╚Ť─â; ├«n stare s─â corespund─â cel mai bine intereselor urm─ârite. /<fr. optime, lat. optimus
OPT├ŹME ~i f. 1) Fiecare dintre p─âr╚Ťile egale ale unui ├«ntreg ├«mp─âr╚Ťit ├«n opt; a opta parte din ceva. 2) muz. Not─â cu valoare de a opta parte dintr-o not─â ├«ntreag─â. /opt + suf. ~ime
optime f. a opta parte.
*├│ptim, -─â adj. (lat. ├│ptimus). Foarte bun: ├«n condi╚Ťiun─ş optime. V. pesim.
opt├şme f. (d. opt). A opta parte.
optime, valoare* reprezent├ónd, ├«n cazul diviz─ârii binare* a timpilor (I, 2), a opta parte dintr-o not─â* ├«ntreag─â (├«n cazul diviziunilor (1) excep╚Ťionale ÔÇô ex. trioletul*, durata ei relativ─â scade sau cre╚Öte).

Optime dex online | sinonim

Optime definitie

Intrare: optim
optim adjectiv
Intrare: optime
optime substantiv feminin