OPTIMÁT, optimați, s. m. (Înv.; în Antichitatea romană) Nobil, aristocrat. – Din lat. optimas, -atis.

OPTIMÁT, optimați, s. m. (Înv.) Nobil, aristocrat (la romani). – Din lat. optimas, -atis.

optimát (înv.) s. m., pl. optimáți

optimát s. m., pl. optimáți

*optimát m. (lat. óptimas, -átis). La Romanĭ, nobil, aristocrat.