Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru optic

├ôPTIC, -─é, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramur─â a fizicii care studiaz─â natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorb╚Ťia, propagarea ╚Öi interac╚Ťiunea ei cu materia etc. ÔÖŽ Parte a fizicii care studiaz─â radia╚Ťiile de aceea╚Öi natur─â cu lumina (radia╚Ťii infraro╚Öii, ultraviolete etc.). ÔŚŐ Optic─â electronic─â = domeniu al electronicii care studiaz─â mi╚Öcarea electronilor ├«n vid, ├«ntr-un c├ómp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea ╚Öi de a interpreta faptele ╚Öi fenomenele; concep╚Ťie, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazeaz─â pe lumin─â, privitor la fenomenele luminoase; care apar╚Ťine obiectului de studiu al opticii (I 1). ÔŚŐ Centru optic = punct de pe axa unei lentile c─âtre care tind punctele principale ╚Öi cele nodale ale ei ╚Öi prin care raza de lumin─â trece f─âr─â s─â-╚Öi schimbe direc╚Ťia. 2. Care se refer─â la ochi, la vedere. ÔŚŐ Nerv optic = nerv care transmite informa╚Ťiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ÔÇô Din fr. optique.
├ôPTIC, -─é, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramur─â a fizicii care se ocup─â cu studierea naturii luminii, a emisiei ╚Öi absorb╚Ťiei ei, cu fenomenele legate de propagarea ╚Öi de interac╚Ťiunea ei cu diverse substan╚Ťe etc. ÔÖŽ Parte a fizicii care se ocup─â cu studiul radia╚Ťiilor de aceea╚Öi natur─â cu lumina (radia╚Ťii infraro╚Öii, ultraviolete etc.). ÔŚŐ Optic─â electronic─â = domeniu al electronicii care studiaz─â mi╚Öcarea electronilor ├«n vid, ├«ntr-un c├ómp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea ╚Öi de a interpreta faptele ╚Öi fenomenele; concep╚Ťie, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazeaz─â pe lumin─â, care ╚Ťine de fenomenele luminii sau de senza╚Ťiile vizuale, privitor la astfel de fenomene ╚Öi de senza╚Ťii; care apar╚Ťine obiectului de studiu al opticii (I 1). ÔŚŐ Centru optic = punct de pe axa unei lentile c─âtre care tind punctele principale ╚Öi cele nodale ale ei ╚Öi prin care raza de lumin─â trece f─âr─â s─â-╚Öi schimbe direc╚Ťia. 2. Care ╚Ťine de vedere sau de organele de sim╚Ť ale acesteia. ÔŚŐ Nerv optic = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul nervos respectiv din creier. ÔÇô Din fr. optique.
├ôPTIC, -─é, optici, -e, adj. Care se refer─â la fenomene ale luminii sau la senza╚Ťii vizuale, care apar╚Ťine unor astfel de fenomene sau senza╚Ťii, care se folose╚Öte ├«n optic─â. Instrument optic. ÔŚŐ Centru optic = punct de pe axa unei lentile, c─âtre care tind punctele principale ╚Öi cele nodale ale ei ╚Öi prin care raza de lumin─â trece f─âr─â a-╚Öi schimba direc╚Ťia.
├│ptic adj. m., pl. ├│ptici; f. ├│ptic─â, pl. ├│ptice
├│ptic adj. m., pl. ├│ptici; f. sg. ├│ptic─â, pl. ├│ptice
IZOMER ÓPTIC s. v. antipod optic.
├ôPTIC, -─é adj. Referitor la vedere, de vedere; ├«n leg─âtur─â cu optica. ÔÖŽ Centru optic = punct pe axa unei lentile c─âtre care tind punctele ei principale ╚Öi nodale ╚Öi prin care poate trece o raz─â de lumin─â nedeviat─â. [< fr. optique, cf. lat. opticus].
├ôPTIC, -─é I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit ├«n optic─â; o centru ~ = punct pe axa unei lentile c─âtre care tind punctele ei principale ╚Öi nodale ╚Öi prin care poate trece o raz─â de lumin─â nedeviat─â; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ÔŚŐ (adv.) substan╚Ť─â ~ activ─â = substan╚Ť─â care ├«╚Öi rote╚Öte planul de polarizare c├ónd este str─âb─âtut─â de lumin─â polarizat─â liniar. II. s. f. 1. ramur─â a fizicii care studiaz─â lumina ╚Öi fenomenele luminoase ╚Öi vizuale. ÔÖŽ ~ electronic─â = domeniu al electronicii care studiaz─â mi╚Öcarea electronilor ├«n vid, ├«ntr-un c├ómp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea ╚Öi interpreta faptele ╚Öi fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)
├ôPTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de vedere; propriu vederii. ÔŚŐ Nerv ~ nerv care transmite percep╚Ťiile vizuale de la ochi la centrul corespunz─âtor din creier. 2) Care ╚Ťine de optic─â; propriu opticii. Aparat ~. /<fr. optique, lat. opticus
optic a. relativ la vedere: nerv optic.
*├│ptic, -─â adj. (vgr. optik├│s, lat. ├│pticus, rud─â cu Cicl-op, mi-op. V. och─ş). Relativ la viziune sa┼ş la och─ş: iluziune optic─â, nerv optic. Ungh─ş optic sa┼ş de viziune, ungh─ş care-╚Ö─ş are v├«rfu la och─şu observatorulu─ş ╚Öi ale c─âru─ş latur─ş trec pin capetele une─ş lini─ş ├«nchipuite. S. m. ╚Öi f. Persoan─â priceput─â ├«n optic─â. Fabricant sa┼ş v├«nz─âtor de instrumente optice (optician). S. f. Acea parte a fizici─ş care trateaz─â despre legile lumini─ş ╚Öi viziuni─ş. Perspectiv─â, aspectu ob─şectelor v─âzute de la distan╚Ť─â: iluziune de optic─â. Carte care trateaz─â despre lumin─â ╚Öi v─âz: optica lu─ş Newton. Adv. ├Än mod optic, din punctu de vedere optic.
ANTIPOD OPTIC s. (CHIM.) izomer optic.
IZOMER OPTIC s. (CHIM.) antipod optic.
crei├│n ├│ptic s. n. Accesoriu periferic al unui computer care ├«ndepline╚Öte, ├«n mare, func╚Ťiile mouse-ului, dar, datorit─â formei de creion, o face cu o mult mai mare precizie ÔŚŐ ÔÇ×V├ónd computer Thompson, creion optic, casetofon inclus [...]ÔÇŁ R.l. 10 IX 92 p. 6 (dup─â engl. optical pencil)
├ôPTIC, -─é (< fr.; {s} gr. optikos ÔÇ×relativ la vedereÔÇŁ) adj., s. f. I. Adj. 1. Care se refer─â la ochi, la vedere. ÔŚŐ Nerv o. = nerv care transmite informa╚Ťiile vizuale de la ochi la centru respectiv din creier. 2. Care se bazeaz─â pe lumin─â, privitor la fenomenele luminoase; care apar╚Ťine obiectului de studiu al opticii (II, 1). ÔŚŐ Drum o. v. drum. Iluzie o. v. iluzie. ÔŚŐ Optic-activ = (despre substan╚Ťe) care prezint─â activitate optic─â. V. activitate. II S. f. 1. Ramur─â a fizicii care studiaz─â natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorb╚Ťia, propagarea ╚Öi interac╚Ťiunea ei cu materia radia╚Ťiile electromagnetice din domeniul ultraviolet (inclusiv razele R├Ântgen moi) ╚Öi cel infraro╚Öu p├ón─â la undele radio milimetrice, precum ╚Öi metodele de m─âsurare a m─ârimilor care le caracterizeaz─â, construc╚Ťia ╚Öi func╚Ťionarea instrumentelor bazate pe lumin─â etc. Cuprinde: o. geometric─â (studiaz─â propagarea razelor luminoase ╚Öi proiectarea geometric─â a instrumentelor optice); o. fizic─â (studiaz─â natura ondulatorie ╚Öi fotonic─â a luminii, fotometria etc.); o. acustic─â (studiaz─â propriet─â╚Ťile optice ale substan╚Ťelor la aplicarea undelor sonore); o. neliniar─â (se ocup─â cu propagarea undelor electromagnetice de putere mare, ca de ex. fasciculele laser, ├«n mediile solide, lichide ╚Öi gazoase). Optica fibrelor (studiaz─â propagarea luminii ╚Öi transmiterea informa╚Ťiei prin ghiduri de lumin─â); metodele ei se folosesc ├«n telecomunica╚Ťia optic─â la aparatele medicale (iluminarea rinofaringelui, stomacului ╚Ö.a.), la filmarea cu viteze mari, ├«n fizica nuclear─â, fototelegrafie, telemetrie, tehnica de calcul, acustica ╚Ö.a. O. integral─â (studiaz─â sistemele optice miniaturale cu conductoare de lumin─â peliculare av├ónd grosimi de ordinul lungimii de und─â a luminii). O. neutronic─â (studiaz─â interac╚Ťiunea neutronilor len╚Ťi cu substan╚Ťa ├«n condi╚Ťii ├«n care propriet─â╚Ťile ondulatorii ale neutronilor ca difrac╚Ťia, polarizarea ╚Ö.a. se manifest─â destul de pronun╚Ťat). ÔŚŐ O. electronic─â = capitol al electromagnetismului care studiaz─â mi╚Öcarea fasciculelor de particule ├«nc─ârcate cu sarcini electrice (ex. electroni) ├«n c├ómpuri electrice sau magnetice, care determin─â focalizarea lor ╚Öi ╚Öi ob╚Ťinerea unor imagini electronice. 2. Aspect special pe care ├«l ia un obiect v─âzut la distan╚Ť─â dintr-un punct determinat. 3. Fig. Mod, fel de a vedea ╚Öi de a interpreta lucrurile, fenomenele; concep╚Ťie, punct de vedere.
-OPTIC ÔÇ×vizualÔÇŁ. ÔŚŐ gr. optikos ÔÇ×de vedere, vizualÔÇŁ > fr. -optique, engl. -optic, germ. -optisch > rom. -optic.

Optic dex online | sinonim

Optic definitie

Intrare: optic (adj.)
optic adj. adjectiv
Intrare: optic (suf.)
optic suf.