opt definitie

24 definiții pentru opt

OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.
OPT num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. Opt și cu doi fac zece. ◊ (Glumeț) Hii! opt (și) un cal, că nu-s departe Galații, se spune unei vite slabe, care nu trage bine la căruță. ◊ (Adjectival) Mersul în sanie îi place – și ce poate să știe el, la opt ani, de spaimele și necazurile celor mari? CAMIL PETRESCU, O. 1 10. Cînd cu baba m-am luat, Opt ibovnice-au oftat. CREANGĂ, P. 108. Să-l aștepte aci opt zile. GORJAN, H. I 2. ◊ (Eliptic, indicînd ora, ziua) înțelese că seara la opt. va avea comunicare scrisă. VORNIC, P. 188. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ♦ (Substantivat, n., cu pl. opturi f Cifră care reprezintă acest număr. Scrie un opt pe tablă. Face opturi cu stropitoarea. – Formă gramaticală: pl. (substantivat) opturi.
opt1 num.; 8/VIII
opt2 s. n., pl. ópturi
opt sute num.; 800/DCCC
opt s. n., pl. ópturi
opt súte num.
OPT s. (arg.) sfințișor. (A luat un ~ la fizică.)
OPT(O)-, -ÓP, -OPÍE, -ÓPS, -OPSÍE, -OPTRÍE elem. „ochi, vedere”, „retină”. (< fr. opt/o/-, -op, -opie, -ops, -opsie, -optrie, cf. gr. ops, opos, opsis, optos)
opt num. – Cifra dintre șapte și nouă. – Mr. optu, megl. uopt, istr. opt. Lat. octo (Pușcariu 1222; Candrea-Dens., 1283; REW 6035), cf. vegl. guapto, it. otto, prov. uech, fr. huit, cat. vuyt, sp. ocho, port. oito. – Der. optar, s. m. (carte de opt puncte), după ngr. ỏγτάρι; optime, s. f. (a opta parte).
OPT1 num. card. 1) Șapte plus unu. ~ elevi. 2) (cu valoare de num. ord.) Al optulea; a opta. /<lat. octo
OPT2 m. 1) Număr constând din opt unități. Împărțiți ~ la patru. 2) Cifra 8 sau VIII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. octo
opt num. de două ori patru. [Lat. OCTO].
2) opt num. cardinal (lat. ŏcto, vgr. októ; germ. acht, engl. eight; it. otto, fr. huit, sp. ocho, pg. oito). Număr între 7 și 9. S. m. Cifra opt: un opt, doĭ opt saŭ doĭ de opt.
1) opt v. defectiv (d. lat. opus est [de unde s’a făcut *opst, apoĭ opt], trebuĭe. V. op). Vechĭ. Trebuĭe: opt să murim.
OPT s. (arg.) sfințișor. (A luat un ~ la fizică.)
a face opturi expr. 1. a parcurge un traseu de forma cifrei opt într-un poligon auto. 2. a-și undui șoldurile în timpul unui act sexual.
a fi îmbrăcat la opt sute și un pol expr. a avea haine scumpe, a fi elegant.
la opt sute și un pol expr. (înv.) elegant.
NOTA OPT colac, optar, sfânt, trei cu geamuri.
opt cu ferestrele deschise expr. (șc.) nota trei.
opt pe doi expr. (șc.) nota patru.

opt dex

Intrare: opt (numeral)
opt num., s.n. substantiv neutru numeral cardinal
Intrare: opt (pref.)
opt pref.
Intrare: opt („trebuie”)
opt „trebuie”