OPT, (
1)
num. card., (
2) opturi,
s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de
num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează
num. distributiv) Merg în rând câte opt.
2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (
1);
p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (
Art.) Numele unui dans popular. –
Lat. octo. OPT, (
1)
num. card., (
2) opturi,
s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de
num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează
num. distributiv) Merg în rând câte opt.
2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (
1);
p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (
Art.) Numele unui dans popular. –
Lat. octo.
OPT num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. Opt și cu doi fac zece. ◊ (Glumeț) Hii! opt (și) un cal, că nu-s departe Galații, se spune unei vite slabe, care nu trage bine la căruță. ◊ (Adjectival) Mersul în sanie îi place – și ce poate să știe el, la opt ani, de spaimele și necazurile celor mari? CAMIL PETRESCU, O. 1 10. Cînd cu baba m-am luat, Opt ibovnice-au oftat. CREANGĂ, P. 108. Să-l aștepte aci opt zile. GORJAN, H. I 2. ◊ (Eliptic, indicînd ora, ziua) înțelese că seara la opt. va avea comunicare scrisă. VORNIC, P. 188. ◊ (Cu valoare de
num. ord.) Etajul opt. ♦ (Substantivat,
n., cu
pl. opturi f Cifră care reprezintă acest număr. Scrie un opt pe tablă. Face opturi cu stropitoarea. – Formă gramaticală:
pl. (substantivat) opturi.
OPT s. (arg.) sfințișor. (A luat un ~ la fizică.) OPT(O)-, -ÓP, -OPÍE, -ÓPS, -OPSÍE, -OPTRÍE elem. „ochi, vedere”, „retină”. (< fr. opt/o/-, -op, -opie, -ops, -opsie, -optrie,
cf. gr. ops, opos, opsis, optos)
opt num. – Cifra dintre șapte și nouă. –
Mr. optu,
megl. uopt,
istr. opt.
Lat. octo (Pușcariu 1222; Candrea-Dens., 1283; REW 6035),
cf. vegl. guapto,
it. otto,
prov. uech,
fr. huit,
cat. vuyt,
sp. ocho,
port. oito. –
Der. optar,
s. m. (carte de opt puncte), după
ngr. ỏγτάρι; optime,
s. f. (a opta parte).
OPT1 num. card. 1) Șapte plus unu. ~ elevi. 2) (cu valoare de num. ord.) Al optulea; a opta. /<lat. octo OPT2 m. 1) Număr constând din opt unități. Împărțiți ~ la patru. 2) Cifra 8 sau VIII. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. octo opt num. de două ori patru. [Lat. OCTO].
2) opt num. cardinal (lat. ŏcto, vgr. októ; germ. acht, engl. eight; it. otto, fr. huit, sp. ocho, pg. oito). Număr între 7 și 9. S. m. Cifra opt: un opt, doĭ opt saŭ doĭ de opt.
1) opt v. defectiv (d. lat. opus est [de unde s’a făcut *opst, apoĭ opt], trebuĭe. V.
op). Vechĭ. Trebuĭe: opt să murim.
OPT s. (arg.) sfințișor. (A luat un ~ la fizică.) a face opturi expr. 1. a parcurge un traseu de forma cifrei opt într-un poligon auto.
2. a-și undui șoldurile în timpul unui act sexual.
a fi îmbrăcat la opt sute și un pol expr. a avea haine scumpe, a fi elegant.
la opt sute și un pol expr. (
înv.) elegant.
NOTA OPT colac, optar, sfânt, trei cu geamuri.
opt cu ferestrele deschise expr. (
șc.) nota trei.
opt pe doi expr. (
șc.) nota patru.